Și se făcuse cu zece grade mai rece, culoarea se decojea
de pe cer, podul era în haine de camuflaj. Ce ai să descoperi
aici sunt licheni palizi, forme împietrite printre crengi
copii cu măști de animale în peisajul sepia. Care trag
cu urechea la univers, la metodele de măsurare și
ordinea pașilor unui cal alb în lumina întunecată: radiografii
aranjate una lângă alta, imagini mișcate sau o strălucire
în lumina aceasta în care trebuie să fie ceva
care pune corpul în mișcare.
din Häuser, komplett aus Licht, de Martina Weber, editura Poetenladen, Leipzig 2019
acum că au dispărut și ultimele poze, respirăm
mai departe, nuanțele întunericului și cuvintele
șoptite ale mele și ale tale, învelite în niște pături.
tot ce ne înconjoară are legătură cu noi. relația numerelor
din univers. întâmplarea, ca un semn. nu e un joc: pregătirea
unui gest. câteva animale rămase în urmă
râcâind undeva prin frunziș. o realitate simplă.
atât îți dăruiesc. peisajul devenit dintr-odată mut.
teama împrăștiată jos, pe pământ. nu voi întreba nimic.
n-are nicio importanță ce spune cineva.
din erinnerungen an einen rohstoff, de Martina Weber, editura Poetenladen, Leipzig 2013
