© Amalia Cernat, privat

3 poezii de Amalia Cernat

Scriu pentru ca imi place sa pescuiesc si lustruiesc ce pluteste in capul meu. Vreau de la arta mea catre mine - ingaduinta de a se lasa invitata si prelucrata; catre ceilalti - sa placa, sa displaca, sa isi faca rostul.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Amalia Cernat
Data nașterii: 29 martie 1996
Locul nașterii: București
Domiciliu actual: Ciorogârla


VANKILA

ploaia s-a aruncat peste noapte ca o herghelie într-un ibric
de răşină. port şase bucăţi de pământ în spinare ca să am sprijin
dindărăt se aud luptele firului de iarbă la intrarea în talpă

soldaţii mei stau rotunzi la gratii îşi fumează degetele
în grabă se deschid porţile ca două femei goale.

tot aici mi-am deschis o temniţă. merge bine
băncile de piatră recunosc gustul
coapselor fără urmaş. din când în când mai trec din capul locului
prieteni care vin să aducă sinceritatea
în porţii mici.

:ARCANA XXI – YGGDRASIL

simple culori apar după ploaia algebrică.

UN MORCOV ÎNTR-UN CERC
este o crimă. se strâng resurse pentru
alte pietre peste aceleaşi ţeste blând plecate care nu vor cunoaşte
descântecul lamei. ne-am obişnuit să luăm cutii de ceai şi să construim
oceanul planetar
de după seceta promisă; când ne încape pumnul în golul strâmt
se răstoarnă bărcile – organele se inundă cu muzică.

amalia mereu se teme că am să plec după hrană
voi zăbovi în pădure şi mă voi înapoia descheiat
ca şi când nu aş fi fost prevenit :: morţii nu se joacă cu tine
morţii se ating de nu ca de o fostă rană
se plictisesc de aceleaşi pofte virtuale
ei apar lihniţi
ca după o zi care nu încetează să îi forţeze.

la adăpost
de ajuns e să mă trezesc
   să strivesc fiecare cuvânt murdar sub limbă
   să pun căpăstrul
   să uit că m-am trezit
în o mie nouă sute patruzeci şi opt, vreme de pace
/scurtă ca o zi cu tine.

VERSUL MEU ESTE SOMA
FEREASTRA ÎNCHISĂ ESTE SOMA
PUII CARE VOR PĂRĂSI CUIBUL SUNT SOMA
morţii sunt întâmplători – clopote în schimbul inimii lor dezamorsate ● ne-am dori
să-i tragem de limbă sperând că ne vor vorbi
în felul lor duios, cu semne în cafea şi în palme/ dar noi
veşnic tineri vom ara câmpurile vegheaţi de întreitul soare
   tăcuţi vom coace în minţile noastre
minunata lume nouă.

:ARCANA XVII – SIRIUS

am atât de puţină viaţă
că nu pot sătura pe nimeni. sub canapele este
mai multă viaţă decât în mine
toate furnicile la un loc uită mai repede // pricep
tablourile familiare un brad bine nins : toporul.

uneori gândesc cu voce tare
( spre disperarea câtorva prieteni imaginari )

m-au ameninţat cu tăierea limbii aşa că
scriu poeme. anul ăsta o să devin femeie
şi încă nu cred în dumnezeu. în rarele momente
când mă cred apetisantă
scot dinţii & dispar
ca motanul cheshire.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Raluca Nagy are roman nou – și mișto, așa-i?

Cred că, spre deosebire de dată trecută, unde am vrut eu să fac ceva anume cu cartea pe care am scris-o, aici s-ar aplica mai degrabă principiul invers. Oricât de clişeu poate să sune, cartea asta a făcut exact ce-a vrut ea cu mine. În continuare, vă las spre lectură un fragment (deși cred că orice fragment din cartea aceasta mai rău bagă cititorul în ceață) pe care l-am ales special pentru DLITE, căci la Imperiali se vorbește limba lui Goethe.

Cel mai așteptat roman românesc la început de 2022

Bogdan-Alexandru Stănescu a scris una din cele mai frumoase colecții de povestiri ale deceniului trecut, „Copilăria lui Kaspar Hauser”. În 2021 a încântat cu volumul de versuri „Adorabilii etrusci”. Vă invităm să citiți un fragment din „Abraxas”, care a intrat săptămâna aceasta în librării.