© arhiva autoarei

3 poezii de Diana Cornea

Pentru mine scrisul e un jurnal de stimuli și imagini. Lucruri personale estetizate. Din exterior spre interior.

Nume: Diana Cornea
Data nașterii: 8 octombrie 1998
Locul nașterii: Baia Mare
Domiciliul actual: Cluj-Napoca

 

 

SUNT ÎN SFÂRȘIT FERICITĂ NE PUTEM PIERDE AICI

am petrecut vacanța în locuri obscure
pe astrograme hașurate
cu mușcătură de furnică pe picioare
sensibil. aproape greșit

zilele astea iarba
a fost pusă la pământ
clopoței și flori albastre de cicoare

aici e simplu
singurătatea cuprinde lumina roșie
apar stimuli
un val electric
la vârful limbii
ce scurtcircuitează simțurile
ascuțite și roz

I
când tristețea e prea mare
și ne lovește pe amândouă
transpirăm până la lenjerie
cu sufletul papushă vodoo

așteptăm băieți magnetici
● proiecție stelară
cineva care să privească pătrunzător
să ne lase pe spate
după panică
lăcrimioară la ochișor
până rămâne frustrare

super gelozie
pe chipuri triste

din mine
nu mai ofer
nimic

am lăsat gândirea în stare de veghe bizar
să mutileze și să șteargă în amintire
vara aia lungă care aproape ne-a distrus

FUZZY PINK TIME BABIES

mama iepure
pe câmp electric extins
suntem în zonă de maximă securitate
cu soldați roz
fără direcție
un mix de ritm și stimuli
și excitare

sursă de zgomot infinit
playlist pentru firișoare atârnate
aproape de sol
se aude bâzâit f eerie pe fundal

uneori corpul meu e o proiecție
vizitez locuri noi
întinderi verzi strălucitoare

cu Saturn la călcâie
codițe de șarpe


cartea a 9-a cea mai mare frică
și cea mai mare dorință
.
îți spun că lucrurile
nu merg bine

blochez roțile
și las pisici radioactive
în plină criză

printre noi

CONTACTUL CU SOLUL A FOST CEL MAI DIFICIL

plan sintetic ●
universul operează un system
Pacifica red ●
cu agresiune în plină criză
priveam fascinați trecerea prin stări


tu acolo mereu prea tristă
rolul victimei atracției solare
mi-ai lăsat
urme chimice* verde și negru
luciri spațiale în formă de v

stau întinsă în încăperea cu marmură
și sticlă. e caniculă
raportez la vieți anterioare

cu insuficiență
îți spun încet atinge-mă

îți transmit mental
{mirosul corpului
vibrație stranie puternic
pe constelații albastru cobalt

în tremur
cătălina și adriana torc electric
(proiectează dragoni în vis obositor)


o să îmi fie dor de capitală
de gustul frutti fresh
când am pierdut controlul
și-am căutat loc de hibernare
al gândurilor moluște
a unei părți din mine cu care încă
mă obișnuiesc

e perioada de meta-tristețe
mă uit la organe frumos
conturate și plâng

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Jurnal de pustă

Borco Ilin (1975, Timișoara) scrie poezii atât în română, cât și în sârbă; a publicat mai multe volume de povestiri, iar cel mai recent roman al său a apărut anul trecut la editura Humanitas. Citiți mai jos un fragment din „Jurnal de pustă”.

Thomas Mann vs. Carantina, 1-1 la pauză

Dat fiind că limitările pe care suntem nevoiți să le acceptăm în această perioadă au calitatea de a influența în special modul în care percepem timpul, ne-am amintim un fragment din romanul „Muntele vrăjit”

O zi din viața lui Kafka sau Cea mai frumoasă și mai sinceră scrisoare de intenție

Mai întâi citim opera unui autor, pe urmă trecem la jurnalul lui, dacă a lăsat unul, în timp ce corespondența, dacă s-a păstrat, rămâne pe ultimul loc. În cazul lui Franz Kafka ordinea ar trebui să fie însă inversă – citiți, în traducerea lui Radu Gabriel Pârvu, una dintre cele mai interesante scrisori de dragoste publicate vreodată.

Vântul, duhul, suflarea – un roman de Andreea Răsuceanu

„[…] există la Andreea Răsuceanu o seriozitate discretă a implicării, un dramatism al căutării de sine prin alții, motivat probabil biografic, un autenticism cu măști așadar, generator de atmosferă intensă, pe de o parte, creator de «lumi», istorii și geografii intime, pe de alta; un aliaj foarte special de M. Blecher și Gabriela Adameșteanu, într-o formulă proprie de «literatură spectrală»”. (Paul Cernat)