© arhiva autoarei

3 poezii de Diana Cornea

Pentru mine scrisul e un jurnal de stimuli și imagini. Lucruri personale estetizate. Din exterior spre interior.

Nume: Diana Cornea
Data nașterii: 8 octombrie 1998
Locul nașterii: Baia Mare
Domiciliul actual: Cluj-Napoca

 

 

SUNT ÎN SFÂRȘIT FERICITĂ NE PUTEM PIERDE AICI

am petrecut vacanța în locuri obscure
pe astrograme hașurate
cu mușcătură de furnică pe picioare
sensibil. aproape greșit

zilele astea iarba
a fost pusă la pământ
clopoței și flori albastre de cicoare

aici e simplu
singurătatea cuprinde lumina roșie
apar stimuli
un val electric
la vârful limbii
ce scurtcircuitează simțurile
ascuțite și roz

I
când tristețea e prea mare
și ne lovește pe amândouă
transpirăm până la lenjerie
cu sufletul papushă vodoo

așteptăm băieți magnetici
● proiecție stelară
cineva care să privească pătrunzător
să ne lase pe spate
după panică
lăcrimioară la ochișor
până rămâne frustrare

super gelozie
pe chipuri triste

din mine
nu mai ofer
nimic

am lăsat gândirea în stare de veghe bizar
să mutileze și să șteargă în amintire
vara aia lungă care aproape ne-a distrus

FUZZY PINK TIME BABIES

mama iepure
pe câmp electric extins
suntem în zonă de maximă securitate
cu soldați roz
fără direcție
un mix de ritm și stimuli
și excitare

sursă de zgomot infinit
playlist pentru firișoare atârnate
aproape de sol
se aude bâzâit f eerie pe fundal

uneori corpul meu e o proiecție
vizitez locuri noi
întinderi verzi strălucitoare

cu Saturn la călcâie
codițe de șarpe


cartea a 9-a cea mai mare frică
și cea mai mare dorință
.
îți spun că lucrurile
nu merg bine

blochez roțile
și las pisici radioactive
în plină criză

printre noi

CONTACTUL CU SOLUL A FOST CEL MAI DIFICIL

plan sintetic ●
universul operează un system
Pacifica red ●
cu agresiune în plină criză
priveam fascinați trecerea prin stări


tu acolo mereu prea tristă
rolul victimei atracției solare
mi-ai lăsat
urme chimice* verde și negru
luciri spațiale în formă de v

stau întinsă în încăperea cu marmură
și sticlă. e caniculă
raportez la vieți anterioare

cu insuficiență
îți spun încet atinge-mă

îți transmit mental
{mirosul corpului
vibrație stranie puternic
pe constelații albastru cobalt

în tremur
cătălina și adriana torc electric
(proiectează dragoni în vis obositor)


o să îmi fie dor de capitală
de gustul frutti fresh
când am pierdut controlul
și-am căutat loc de hibernare
al gândurilor moluște
a unei părți din mine cu care încă
mă obișnuiesc

e perioada de meta-tristețe
mă uit la organe frumos
conturate și plâng

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Trei poeme de Răzvan Țupa

„[…] poate este și gâlceava mea cu felul în care mi-am tot cultivat deficitul de atenție și dislexia. Mai exact, toată povestea acestui volum a început în 2018, apoi a traversat pandemia și s-a extins prin lunile războinice până acum.” (Răzvan Țupa)

#whateverest: Ce mi-am notat de-a lungul timpului în telefon (III)

În rubrica sa Whateverest (intitulată așa în cinstea documentarului realizat de Kristoffer Borgli), Bogdan Coșa abordează teme conexe literaturii. Puse împreună, aceste episoade aduc în fața cititorilor un fals jurnal al tânărului scriitor român contemporan, cu frământările și micile lui reușite.

Emilian Galaicu-Păun în dialog cu 10 scriitori moldoveni

Întrebările au fost formulate – nu neapărat în această ordine – de Tatiana Țîbuleac, Alex Cosmescu, Emanuela Iurkin, Alexandru Bordian, Paula Erizanu, Victor Țvetov, Veronica Ștefăneț, Ion Buzu, Irina Bruma și Alexandru Vakulovski.