Mara Cioroianu © arhiva autoarei

3 poezii de Mara Cioroianu

Bogdan Coșa: De ce scrii, ce vrei de la arta ta? Mara Cioroianu: Sper să transmită mai degrabă un flux decât un posibil ,,Ce bine scrie asta”. Să empatizeze cu publicul, mai ales că nu vorbește întotdeauna despre empatie.

Nume: Mara Cioroianu
Data nașterii: 16 septembrie 2002
Locul nașterii: București
Domiciliu actual: București

SUS LUMINILE

(țara și)
filmez un jacuzzi dintr-un jacuzzi dar hei lumina nu zboară decât dacă o tragi de păr
am o veste ce te va scăpa de cuțite bărbosul plânge la tragicomedii
nu simpatizez dau complimente de genu îmi place casa ta non-normativă non-bișnițară non-chist

alteori upliftul agresat îmi confirmă locul cel mai impulsiv am verbal să fiu paranoică și-n viața mea

nu mi-am băgat capul într-o pungă lidl așteptând să-mi spui că-ți place curul meu îmi ating pantalonii tălpile de pe gresie și e căldură secundară cât obsesia de acumulare visez interiorul unei biserici cu presiune mică pe scări și
ne
ține
dominația (o frumoasă pădure din care te poți scoate și plesni)
unde-s
bărbații-ou cu boala lor pe estrogen
parșivi pe an lumină
dar vezi că nu mai strălucești sub becuri și neoane așa se întâmplă și
cu afectivitatea întârziată

 


*

 

când sunt fericită mă simt și bărbat
și tatăl legumelor am orgoliu pentru săpun e încă un moment când înghit aspirine cu apă
abuzez lumina din autobuze și n-am merțan cu doi f unde f-ul e de la flegmă
familia mea de artiști și veterani implicată obiectiv viena pe tranchilizant
și dintr-un decolteu unul e sare
eu nu mă ating dar îmi bag operații să mă ciopârțească alții
până la urmă
să-ți rupi degetul
și să spui ceva stupid
e tot o inteligență
manifestată prin fobie
ca la micro-hidratat vezi cum înoată și apare un polițist și poate nu-i comic pentru că instant apar mai

mulți bărbați din lac iar eu îi aștept singură zâmbind forțat cu proteza mea eucalipt

 

*

 

comedie și gaslighting
ne lingem dreptul de a elimina un bonsai și poate dacă divorțezi înainte de o despărțire ai mai multe

șanse să rămâi legat cu un cadavru de fluture la gât îmi aduce aminte de o periuță dulce cu hematii și

o gaură-n mijloc
& cei care se scuză crezând că simțindu-se vinovați ajung mai (ne)vinovați a îndulci ego-ul așa cum

extractul de vanilie singur
are gust amar

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Teodora Coman: „Reveria e mai puternică decât călătoria”

Recent, Teodora Coman a publicat volumul de poezie Lucy (ed. Tracus Arte). Bogdan-Alexandru Stănescu scrie pe coperta a patra: „Lucy e arheologie: povestea acestui șantier poetic începe acum mai bine de trei milioane de ani, odată cu descoperirea australopitecului femelă din Etiopia, arhetip al speciei, traversează pliurile timpului, trece prin prezentul unde compasiunea e arătată printr-un SMS taxabil, într-o țară a dezechilibrului patologic dintre emoțional și gestual, dintre conținut și titlu, apoi forează într-un viitor cu anotimpuri incerte, excedate și peisaje năpădite de șantiere de construcții. Lucy e arheologie.”

Cristina Ispas, Ionelia Cristea și Cosmina Moroșan @ Brănești (Ilfov)

Într-un moment în care toate proiectele păreau în aer, în care nu mă îndurasem încă să desfac bagajele pregătite pentru o excursie pe care ar fi trebuit să o fac în Canada, la jumătatea lunii martie, iar şcoala copilului se transformase într-un teanc de fişe pe care le lucra cu mine acasă, am primit cu reticență ideea de a muta online întâlnirile pe care le aveam programate pentru aprilie şi mai cu liceenii de la Brăneşti – o comună de lângă Bucureşti.

Ion Agaci: „Pentru mine toți oamenii pot deveni într-o oarecare măsură speciali”

Vă recomandăm volumul de poezie Șampanie pentru acest sfârșit, de Ion Agaci. Dumitru Crudu a scris pe coperta a IV-a: „Ion Agaci este un solitar. El nu face parte din grupările și găștile literare la modă și nici nu scrie cum se scrie astăzi. Poeziile sale au aerul că epoca mizerabilismului și post-umanului s-a terminat.”