Mara Cioroianu © arhiva autoarei

3 poezii de Mara Cioroianu

Bogdan Coșa: De ce scrii, ce vrei de la arta ta? Mara Cioroianu: Sper să transmită mai degrabă un flux decât un posibil ,,Ce bine scrie asta”. Să empatizeze cu publicul, mai ales că nu vorbește întotdeauna despre empatie.

Nume: Mara Cioroianu
Data nașterii: 16 septembrie 2002
Locul nașterii: București
Domiciliu actual: București

SUS LUMINILE

(țara și)
filmez un jacuzzi dintr-un jacuzzi dar hei lumina nu zboară decât dacă o tragi de păr
am o veste ce te va scăpa de cuțite bărbosul plânge la tragicomedii
nu simpatizez dau complimente de genu îmi place casa ta non-normativă non-bișnițară non-chist

alteori upliftul agresat îmi confirmă locul cel mai impulsiv am verbal să fiu paranoică și-n viața mea

nu mi-am băgat capul într-o pungă lidl așteptând să-mi spui că-ți place curul meu îmi ating pantalonii tălpile de pe gresie și e căldură secundară cât obsesia de acumulare visez interiorul unei biserici cu presiune mică pe scări și
ne
ține
dominația (o frumoasă pădure din care te poți scoate și plesni)
unde-s
bărbații-ou cu boala lor pe estrogen
parșivi pe an lumină
dar vezi că nu mai strălucești sub becuri și neoane așa se întâmplă și
cu afectivitatea întârziată

 


*

 

când sunt fericită mă simt și bărbat
și tatăl legumelor am orgoliu pentru săpun e încă un moment când înghit aspirine cu apă
abuzez lumina din autobuze și n-am merțan cu doi f unde f-ul e de la flegmă
familia mea de artiști și veterani implicată obiectiv viena pe tranchilizant
și dintr-un decolteu unul e sare
eu nu mă ating dar îmi bag operații să mă ciopârțească alții
până la urmă
să-ți rupi degetul
și să spui ceva stupid
e tot o inteligență
manifestată prin fobie
ca la micro-hidratat vezi cum înoată și apare un polițist și poate nu-i comic pentru că instant apar mai

mulți bărbați din lac iar eu îi aștept singură zâmbind forțat cu proteza mea eucalipt

 

*

 

comedie și gaslighting
ne lingem dreptul de a elimina un bonsai și poate dacă divorțezi înainte de o despărțire ai mai multe

șanse să rămâi legat cu un cadavru de fluture la gât îmi aduce aminte de o periuță dulce cu hematii și

o gaură-n mijloc
& cei care se scuză crezând că simțindu-se vinovați ajung mai (ne)vinovați a îndulci ego-ul așa cum

extractul de vanilie singur
are gust amar

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Trei poezii de Moni Stănilă

Î: Ce ai vrut de la arta ta în acest volum?
R: Să vorbesc tulbure despre lume și limpede despre suflet.