Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© de pe youtube

3 poezii de Timotei Drob

O iubire care năclăiește paginile acestui volum, care va amărî pântecul tău, dar care pre limbă va fi dulce ca mierea.” (Florentin Popa)
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

BALADA BMWului

Îmi doresc o mașină mai bună decât URSSul
Să fie tot din crom, să lucească orbitor
Un bolid care să îmi dea sens și viteză –
să îmi dea noroc și o viață sexuală franceză.

Vreau un bolid de lux mai puternic
decât partidul comunist chinez, mai puternic
decât un petrolier în mijlocul furtunii
Cu roți mari și late, cu puterea lunii.

Las toți fraierii din univers gură-cască
(Chiar și maică-mea o să plângă cu mândrie)
când o să mă vadă coborând în ciocate
dintr-un bolid îmbrăcat în piele aurită

Dușmanii vor lucra la spălătorie pe nimic
și se vor milogi pentru șpaga mea grăsană
în timp ce-mi vor spăla parbrizele groase
și îmi vor șterge cu pronto schimbătorul

Puternice diamante false să-mi stea pe jante,
cele mai strălucitoare pedale gravate manual
Și zeci de touchscreenuri cu porno glam
Cu coloanele sonore date la minimum și capiteluri

de lux ionic, din oțel inoxidabil, cu volute
Când o conduc la ralanti, privindu-mă
seducător în oglinda retrovizoare,
toate grijile lumii acesteia se vor dizolva

în ceața pe care o voi sfâșia cu proiectoarele
mele obscen de puternice, capabile să producă
infarcte sigure în orice căprioară
de pe pământul al cărui patron de top voi fi.

Pentru că îi voi lăsa în urmă pe toți
care nu au avut răbdare să îmi vadă succesul
la care am fost predestinat când mi-am
luat la suprapreț cel mai șmen BMW de lux.

Singurul de pe continent care să prindă cablu,
porno fără număr și mtv2 marea britanie.
Toate în același timp și fără eforturi,
pentru că sunt patronul vieții mele acum

Îmi doresc o mașină mai bună decât URSSul
Să fie tot din crom, să lucească orbitor
Un bolid care să îmi dea sens și viteză –
să îmi dea noroc și o viață sexuală franceză.

CATRENUL FETEI ÎN TRELING

Fata prășea și vite mulgea,
Fata în treling trebăluia.
Adidașii rupți – nu prea tare
Fată în treling, fă de mâncare.

CÂNTECUL FIULUI PREAIUBIT

Am luat de dimineață sulița
m-am încins cu sabia,
cu Gloria Părinților mei!

Am să ucid Tigrul roșu.
Cele patru labe de
foc
foc
foc
foc
am să sting
carnea neagră a Tigrului roșu.

Tigrul roșu se plimbă prin lume și zice

„eu sunt satana care este satana”

Tigrul este un murmur uscat
care se varsă în urechile noastre,
El ne zice adevărul de jos:

„eu sunt acel satana care este acel satana”

Tigrul cu mâini lungi și roșii
caută îmbrățișarea noastră
și a Părinților noștri, Născătorii Noștri.

Iată că strig de pe o Culme
Vocea mea răsună în înalt
și jurământul meu se ridică încet
ca un foc albastru spre soare.
Sunt aici.
Azi Tigrul va muri.
Azi va cădea sub lovitura suliței
Părinților mei
Azi este ultima zi, ziua oțelului, ziua cea din urmă
Ziua oțelului călit în foc!
Haideți să ne bucurăm,
Haideți să cântăm cântece de bucurie!
Azi e ziua în care vom împărți
carnea neagră a Tigrului roșu.
Vom mânca din ea
Nu vom mai flămânzi
Vom sta cuminți la masă
Ne vom pocăi
Împotriva Nopții
Care se va face zi.

 

© Timotei Drob
© Timotei Drob

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

3 poezii de Valeriu A. Cuc

„E poezie din aia cinstită, ca în momentele de grație când ai terminat tot de băut și de fumat și prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una să-i spui tot și toate, fără frica de ridicol.” (Costi Rogozanu)

Iulia Dondorici: „În opera lui Dürrenmatt, animalele sunt o oglindă a oamenilor”

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii au fost invitații noștri, dialogând despre opera lui Dürrenmatt sau despre adaptările care au avut ca punct de pornire scrierile autorului elvețian. Acum, invitata noastră este Iulia Dondorici, doctor în filologie și traducătoare:

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”

3 poezii de Diana Geacăr

„Am 3 cărți pe care le tot învârt în minte: un volum de poezie început în 2017, care e mărișor și ar putea fi gata oricând, (…) o carte de proză scurtă (…) și un roman pentru copii.”