Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
Vlad Moldovan © privat

3 poezii ezoezo – Vlad Moldovan

În „ezoezo” e mania versului scurt, alergie la lălăiala biografică, la darkoșenii, la autoîncântarea psihologizantă, iar rolul lui Vlad MD e cel al unui M.C./DJ ce se lasă sedus de propria muzicalitate. (Gabi Eftimie)
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Vlad Moldovan
Data nașterii: 9 noiembrie 1981
Locul nașterii: Baia Mare
Domiciliu actual: Florești, Cluj
Cărți publicate: Blank (Cartea Românească, 2008); Dispars (Cartea Românească, 2012); Glitch (Charmides, 2017); Band I (frACTalia, 2018); ezoezo (OMG, 2021).
Citiți aici un interviu cu Vlad Moldovan.


 
Un oaspe esplică
 
diabolică fiică
fată de nimică
te sun dintr-o parcare
și-ți propun
petreceri viitoare
Agață acum apusul
și te afundă bine
în luminițe citadine
sunt văluri de moarte și naștere pline
fenomene incerte aproape toate
citate din tine.
Ferind pereții
de la cazemată
ecoul surd făr de folos
se nproșcă n țiuăt low
și granulos.
Pe o parte ceață
pe o parte doar palmată viață
se aprinde floarea din fâneață
pentru moment
dispare cert
întunecimea din stabiliment
barăci ciuntite din vagon
din 90 pușcate fără paragon.
Te simte plantă
dar te și împinjen fantă
narcoza lentă și decantă
o zonă lină ozonificată
e colonia ca pe linie flotantă
un șerpe înghețat
pe mijloc de bituum
în murul prăfuit un pet
de la consum.
 
 
Șarilu
 
Crash test
pârâie craniul
uraniul xtravilan
bolgia se cască.
Înconștientă și suferindă
bântuiam scările de bloc
desculță și disperată
în sarcog.
Dacă mă vezi în curte
am plecat
pliată la un colț de stradă
notată în parc sau
în vis pe punte
aș vrea să aflu
acum că sunt aproape
și iubirea noastră-n măguri scoboară
– e bun și pentru tine
versul nostru mutual
trupul de undă integral.
Să știi că mai sigur singură m-am născut
ofrandă privirii taler
căci legea cosmică,
Xtaza,
nu lasă pe cel conștient să fie disecat
prin ochiul celui mai puțin prezent
Și neiertat.
 
 
Sfat pe meds
 
Pe ploaie pe sub deal
e panta pistelor necunoscute
nămol și melci și înc-un val
din fricile demult trecute.
 
Am zis că las iluminarea
să mai aștepte
pân ce m-afund în căldarea
asta făr’ de trepte.
 
Nici nu ma știu
cum soarele alintă
spini neîncolțiți,
arbuști pitici
și nenumiți.
O tindă cu var sfrijit
din amintire
și apoi
o uliță nedesfundată
de Necopoi.
 
O fi doar o părere
dar iubirea nu i psihoză
și nici tăcerea nu pare a fi
nevroză.
Un cânt după un altul
și o dulce doză
din pacea afânată de natură
pe care un înger n ar spurca-o
cu a sa gură.
 
Sărută-mă hieratică nserare
și afundă soarele
în pământul preamustit
tot ce nu văd
și nu-mi apare
de grație e sus-ținut
și infinit.

Recomandăm cu uimire: © OMG

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Jurnal de Berlin (18): Mai avem nevoie și de povești de dragoste

Vă mai amintiți istoria lui Melody Nelson*? Acela e barul în care m-a dus C. în noaptea în care ne-am întâlnit pentru prima oară. I-am spus lui C. că mai fusesem acolo cândva, exact la aceeași masă, și pe exact aceeași canapea, în exact același sezon, exact cu patru ani în urmă.

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”

3 poezii de Valeriu A. Cuc

„E poezie din aia cinstită, ca în momentele de grație când ai terminat tot de băut și de fumat și prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una să-i spui tot și toate, fără frica de ridicol.” (Costi Rogozanu)

Nora Gomringer: Ce rămâne intraductibil

Traducerea presupune mult mai mult decât procesul de transfer; ea implică și traducerea percepției. Nora Gomringer vorbește despre colaborarea dintre autoare și traducătoare în explorarea planurilor unui text. Vorbind despre mirosuri, sunete și durerea care îl poartă pe cel ce caută cuvinte la capătul puterilor.