Cu toţii venim din dragoste, dar expulzarea a fost mecanică
Fiul meu ne pregăteşte ceaiuri să ne facem bine,
dar după prima înghiţitură ne cere imediat să plătim.
Părinţii m-au învăţat rezistenţa şi răbdarea
sub ameninţare, nu m-au învăţat să rezist
sentimentelor fără să-i încarc şi pe alţii.
Inteligenţa mea emoţională e ca un remake
după un remake american al unui SF sovietic.
Cuvintele se adună în băltoace corozive,
se deplasează fulgerător pe verticală, atacă faţa.
Nu ştiu să ţin în braţe copilul contorsionat,
îngheţat într-o grimasă a indiferenţei. Doamne,
m-am căsătorit cu o copilă, sunt un copil.
Nici măcar în glumă nu ne mai ciondănim.
Hamm şi Clov, ne întrecem în somatizări.
Visez că sunt la Alba Iulia cu tine, pe străzi murdare
scaune de plastic rupte, deşeuri electronice, ganguri
înguste cât să treacă un om, turnate din fier – cu toţii venim
din dragoste, dar expulzarea a fost mecanică.
Mâncăm o porţie fadă de fish and chips din bâlci,
căutăm ceva pe străzile murdare, întârziem de undeva.
Un tren luminat goneşte în cercuri largi deasupra
oraşului, în curând o să devină un braţ al fulgerului.
adăpost precar
stăm câte cinci sau șase la adăpost de căldură
pentru bătrânul mascul ziua e drang und drang und pepsi
fiul verifică ușile totul să se închidă etanș
noaptea tot el setează curenții de răcire
pierdut în hectare de mentă somnul să-l poarte
către desene în lan aburind eteric
în mijlocul lor pregătit să înfigă țărușul de rodiu
este readus la realitate de vaierul motocoasei
fiica masculului bătrân are tatuată pe claviculă
deviza antică ne quid nimis joacă ofilită pe persane
cu copilul în plină devenire goe sau goa cine știe
iar bătrâna mamă gătește intrând pe făgașul
rapului mistic acompaniat de nepot (monorimă-n –icii)
am întrebat-o pe fiică de ce
bătrâna ei mamă nu tace? pentru că nu poate
sau pentru că asta e revolta ei o formă
de imunizare orală furie subminată de haos
stăm câte cinci-șase la adăpost de căldură
tătic fashionist rătăcit la țară preocupat
de curățenia corporală urmăresc roza poluanților
austrul înfiripă adulter și complicații amoroase
o întreb pe fiica bătrânului mascul ce-ar fi dacă
ne-am îngropa glandele sexuale la rădăcina unui nuc
ce-ar fi dacă ne-am iubi ca doi copii
legătura indisolubilă
mecanisme înduioşător de simple
fără de perfidie se îmbină cu altele
fără de perfidie
capacităţile lui sporesc
împrumută dinamica
unei flamuri desfăşurându-se lent în soare
pupila lui reflectă această zi înălţătoare
prinde şi zvârlă în temniţă circarul malefic
eliberează puiul de tigru siberian
salvează de la înec supereroi
cu leduri roşii în piept
pregăteşte tort de tocăniţă
pentru că mami împlineşte doi ani
viaţa lui e mai frumoasă ca a noastră
până şi spălatul vaselor implică magie
dar imediat ce nu mai suntem oaspeţii lui
imediat ce somnul îl imersează
în baia sfântă şi ocrotitoare
unde îşi rotunjeşte drăgălăşenia
disperarea noastră confuzia tristeţea şi excesul
(toată negativitatea care ne condiţionează)
coagulează în unghiuri drepte
ridică în jurul nostru o construcţie periculoasă
pentru viaţă
adormim ghemuiţi în mijlocul platformei
care se prăbuşeşte în gol
visăm în spaţiul unei flăcări de veghe
care pâlpâie agonic
că există o legătură indisolubilă între noi şi
the cutest living thing in the world
