Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Roxana Gamarț

4 poezii de Andrei Gamarț

Andrei Gamarț este unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Din când în când, ce ajunge pe pânză își face loc și în versuri.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Andrei Gamarț
Data nașterii: 1 septembrie 1980
Locul nașterii: Chișinău
Domiciliu actual: București
Cărți publicate: Roșul comun (Ed. Arc, 2001); Măsura aproapelui (Ed. Museum, 2004); Eu spun dragoste (samizadat, 2007)
 
CERUL ALBASTRU E NEGRU
 
Numai șoaptele știu să întoarcă din drum
omul grăbit și moartea,
frunza îngălbenită devreme
în plină vară.
 
Soarele dimineții încet coboară
să asculte.


SE PIERDE
 
E o gaură în perete
și nu știu ce e dincolo.
Dimineața
acest păianjen în cada albă.
 
Lumina atinge podeaua
electrizează praful, șoptește –
Cea mai frumoasă zi,
Cei mai frumoși oameni –
și se ridică.

Amintirile sunt aici și e din nou primăvară.
Paharul spart din care voi bea iarăși.
Cărarea spre casa din pădure.
Soarele, foșnetul ierbii lovind în gleznă.
Degetul rămas în aer.
Buzele, materia lor necunoscută,
de neatins.
 
Se ridică
Trece prin mine
și se pierde.
 
 
TOATA LUMINA ESTE CU TINE

Dacă te uiţi la mine
vezi ca prin niște copaci
legănați de vânt,
o zi plină,
griji mărunte şi fulgere.
 
Întoarce privirea
și totul deodată se schimbă.
 
O femeie roşcată
îşi freacă limba
de tencuiala verzuie,
iar florile se lipesc de ferestre
să spargă sticla.
Camera e încuiată,
colcăie de insecte.
Iată, apune soarele
și luciul de pe obiecte.
Și apoi se aude cum
noaptea vine.
Se aude cum
cineva jupoaie la mine
în cameră, pe întuneric,
tapetele.
 
Și toată lumina este cu tine,
numai cu tine.
 
 
DESPRE FRUMUSEȚEA ACESTEI LUMI
 
Ciudat cum lumina parcurge spațiul
nevăzut legând două puncte albe.
Așa te aștept și eu,
azi și mâine, și în orice timp.
 
Acum doar soarele orbitor făcut praștie
zdrobește craniul mic de vrabie.
Agitația din intersecție, viermuială
de corpuri îngânând un cântec
de demult, dus de curent până sub zid.
Se adună, se ridică pe tencuială
un braț obosit, o plantă încremenită,
se înalță spre soare.
 
Așteptarea e camera rece
de unde nu pot scăpa
și doar aburul mâinilor umede
iese afară.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Iulia Dondorici: „În opera lui Dürrenmatt, animalele sunt o oglindă a oamenilor”

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii au fost invitații noștri, dialogând despre opera lui Dürrenmatt sau despre adaptările care au avut ca punct de pornire scrierile autorului elvețian. Acum, invitata noastră este Iulia Dondorici, doctor în filologie și traducătoare:

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”

Nora Gomringer: Ce rămâne intraductibil

Traducerea presupune mult mai mult decât procesul de transfer; ea implică și traducerea percepției. Nora Gomringer vorbește despre colaborarea dintre autoare și traducătoare în explorarea planurilor unui text. Vorbind despre mirosuri, sunete și durerea care îl poartă pe cel ce caută cuvinte la capătul puterilor.

3 poezii de Valeriu A. Cuc

„E poezie din aia cinstită, ca în momentele de grație când ai terminat tot de băut și de fumat și prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una să-i spui tot și toate, fără frica de ridicol.” (Costi Rogozanu)