Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
H₂X | © frACTalia

6 poeme de Daniela Hendea

„H₂X” a apărut zilele acestea la Editura frACTalia și este al doilea volum de poeme al Danielei Hendea - o voce cu totul inedită în peisajul literar autohton.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

H2X

 

Nu se referă în prezenta la sistemul american
de scanarea a solului, folosit pentru bombardamentul
pe orbecăite al marilor așezări urbane
în timpul celui de-al doilea război mondial
cu banda X pe 10 GHz frecvență de operare.

Totuși
s-ar putea referi prin extrapolare
la utilizarea lui pe timp de pace
drept un sistem radar de avertisment
în caz de furtună.

Pool calculator

 

Vă rog să introduceți măsurătorile
în picioare.

Lungimea = 40ft
Lățimea = 20ft
Adâncimea medie = 5.5ft

Calculează volumul acestei piscine.

O piscina de aceste dimensiuni conține
aproximativ 33.000 de galoane de apă.
= 2.498.371.920 picături de apă x
1.67 x 1021 molecule de apă.

Toate aceste zerouri la cheremul
cercurilor concentrice
ale celui mai nesemnificativ gest.

100%

 

Îmi pun toată încrederea în vesta de salvare
Spumă polietilenică        100%
înfășurată în poliester     100%
chingi din rafie, catarame de plastic
mai mult decât în stăpânirea de sine, experiența
instructoarei mele de înot.

a n x i e t y,

o ședință-n joacă de literomanție,
după b o d y, a lui James Merrill

 

Iau literele pe rând. Pot vedea
cum intră (piscină dreapta)
amazoana pe căluțul de mare, în brațe cu x,
săgeată întinsă în arc, menită să-și ia zborul
spre gâdele proțăpit pe platformă,
nerăbdător să-l execute pe i.

Privit îndelung, cuvântul pălește,
îmi scapă. Acum, că anxietatea nu mai scânteiază
în reflexia luminii pe suprafața apei,
de ce mai dezlegăm sensul lui x?

Ușa de la intrare, barieră de potențial

 

Port ochelarii de protecție din laboratorul de cercetare de pe vremuri
chiar și atunci
când permit mixerului etanș de mare putere să ciopârțească ceapa.

Mă străfulgeră priveliștea imaginară:
degete terciuite, cioturi însângerate. Dacă
hârbul ar porni fără capac. Însă proiectanții
au luat toate detaliile în calcul,
pentru a evita posibile litigii.

Supraveghez
vizual, auditiv procesul de zdrobire –
spre avantajul nutritiv al organismului –
din celălalt capăt al încăperii – bucătăria
nu mai e izolată, vocea mamei se pierde – închide ușa
că intră curent, se dezumflă aluatul –
ci contopită cu sufrageria, biroul acesteia, rafturile de cărți, pianina
electrică. Tot nu-s în stare să curm
usturimea din ochi, rostogolul boabelor de lacrimi
pe obraji (încă o secreție a fluidelor corporale
imposibil de ținut sub control).

La fiecare pas în spate, însemnez
minuțios în jurnalul de experimente,
determin cu precizie pe grafic
distanța de la care ne putem sustrage
razei de acțiune a roboților casnici.

Partizana rutinei

 

Mă costumez în partizana rutinei,
a acțiunilor repetitive. Mintea-mi
rulează pe fundalul lor, infuzia
de stimuli păstrează creierul
preocupat. Orășelul adoptiv
nu are piste pentru biciclete,
și-atunci nu-mi rămâne decât
să dau ocol cartierului mărginaș
de una, două, trei, șapte ori,
aceleași cutii poștale cu stegulețul roșu
coborât/no mail, la porți aceleași figurine
cu expresii faciale împietrite. Nu mă feresc
din calea soarelui pârjolitor, rafalelor
de vânt dezorientate spre seară. Receptorii
senzoriali trag la jug, sfârâind
în impulsuri bioelectrice: furnici
de foc în stare să transporte
de treizeci de ori greutatea lor corporală.
De la sine-nțeles: momind creierul cu stimuli
din exterior, îl ții-n lesă, îl împiedici
să și-i creeze pe ai lui proprii,
asupra cărora aș avea un control
delimitat. Iar aici e cheia, pe moment:
cortexul prefrontal nu-i poate-ngădui amigdalei
să-și facă de cap, să zburde liber,
asta doar dacă
îți iei în serios anxietatea.


O femeie face pluta pe spate într-o piscină plină de anxietăți. Cam la asta s-ar reduce, simplist vorbind, exercițiile ascuțite de introspecție ale Danielei Hendea. În jurul metaforei deprinderii înotului gravitează cam toate zonele de interes pe care poemele le explorează cu multă luciditate, dusă la extreme uneori: trauma biografică, sondajul identitar, desfolierea convulsivă pe care o implică cele două și, peste toate, problema limbajului care să le exprime, ori măcar să țină în frâu tot acest bagaj emoțional hardcore. O radiografie încordată, rulată când cu calm premonitoriu, când prin observații științifice, dar mereu cu simțurile alerte și mai ales cu o privire căreia nu-i scapă niciun detaliu obsesiv. Iar din loc în loc, suprafața apei străpunsă de coada rechinului. Enjoy the ride! (Andreea Pop)

 

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Marieva Ionescu: „Cărțile astea sunt de fapt lucrări pe propria-mi piele”

Marieva Ionescu publica în 2019 volumul „Spre partea cealaltă. Proza lui Gellu Naum”, o versiune a lucrării de doctorat. În 2021 debutează în poezie cu volumul „Guest writer” (Casa de Pariuri Literare), despre care Mircea Cărtărescu a scris pe coperta a patra: „Un bun volum de debut, adevărat și emoționant.”

Ruxandra Cesereanu: „Sunt poetă, nu magiciană, nici șamancă (deși aș vrea să fiu și așa ceva)”

La Casa de Editură Max Blecher a apărut volumul de balade postumane „SOPHIA ROMÂNIA”, de Ruxandra Cesereanu, despre care Andrei Codrescu scrie pe coperta a patra: „Aceste balade postumane inițiază un dialog cu roboții (în general bine-dispuși) care ne așteaptă nerăbdători la răscrucea post-pandemică. Poeta absoarbe cu nesaț bogăția de date și imagini care provin din jucăriile tehnologice și dă, din partea umană, inteligența și emoțiile pe care le dețin poeții.”

Trei poezii de Ion Buzu

„Realist și egal” e titlul celui mai recent volum de poezie al lui Ion Buzu – și, realist vorbind, deși inegal, vârfurile lui îți taie respirația.