Andrei Doboș | © arhiva autorului

6 poeme noi de Andrei Doboș

Nu există moment al zilei în care să nu intre un poem de Andrei Doboș - căutați-i volumele în librării, sunt foarte liniștitoare.

Către aer

Aer, o dulce aer, tânăr aer
cu nitrogen, amoniu şi oxid,
tu sui pe cerul satului, corvid,
fâşii din fumul moale de container

şi pungi subţiri de plastic, cîte-un flyer
electoral, în zbor, de la partid,
aduci miros de varuri şi carbid
şi sunete-ascuţite de bomfaier.

De trupul tău se-apropie cu teamă
un strop de moină care se topeşte.
Tu poţi să faci Atlanticul să geamă

şi-ntreaga biosferă te slăveşte,
iar orice lucru care se destramă
în focul tău slow motion se sfîrşeşte.

Emergenţă

 

Cînd mă apropii de nimic                                                 atunci devin extrem de puternic

cînd sînt pe cale de a fi format           cînd aproape dispar

atunci devin extrem de lucios

 

Înainte de spargere                                      balonul de săpun

Cînd formele latente din nisip se cristalizează

Cînd apar din lutul roşcat, marmorat.

 

Peisaj romantic

E minus greutate şi minus înţeles –
lumina care cade în pixeli verzi pe şes
şi apa rîului rostogolind umflată
obiecte menajere. O linişte ciudată

cuprinde fenomene ce nu au interes.
Contracurent înoată zorind pe suprafaţă
o siluetă sură, fără sonor, de raţă.

Mă-ntreb dacă durează. Un prieten recules
pe iarbă lîngă mine s-a prăbuşit în soare.

În locul lui rămasă o dîră luminoasă,
sînt nervii primăverii care l-au prins în plasă.

Ars poetica

Admir nespus oamenii
care ştiu să facă ceva util:

tîmplari, medici, bucătari
faianţari, berari fiindcă eu
însumi nu ştiu să fac nimic lol

Într-un viitor postapocaliptic
dacă vei şti să faci o bere
de la zero, să zicem, vei fi cineva

Când vor veni warlorzii peste tine
trăncăneala asta n-o să te ajute la nimic
berea în schimb da

Agregate

Agregate: piele, carne, oase
şi minte. Cu prieteni la terasă.
A treia bere. Scrum întins pe masă.
Tensiunea-n corp începe să mă lase,

cuvintele din gură-mi curg duioase,
saliva lor – amestec de melasă
şi aur pur. Sintaxa-i dubioasă,
încep să suspectez că mă descoase.

Noi ştim cam ce urmează: de mîncare
băgată-n grabă, mult. Nimica fresh,
şi drumul singuratic spre culcare

cînd lumea se goleşte de culoare,
cum se topeşte floarea de cireş
în balta noroioasă din parcare.

Sutra Focului

Vreo patru kilometri-n dimineața
aia am făcut de toți, dus și întors.
Simțeam viteza domolindu-se-n tors,
căldura ei cum îmi cuprinde fața.

Întors din nou acasă, dimineața
se ridica greoi, cu-un fel de tors,
iar prin fereastră pulsa un soare stors,
cu limba lui bătrână-mi lingea fața.

O oră pîn la muncă, am o carte,
dar nu citesc din ea, o răsfoiesc
şi uneori ajung la câte-o parte

care mă prinde și merg mai departe.
Asta e Sutra Focului. Încetinesc.
E despre boală, bătrînețe, moarte.

 

 

 

 

 

 

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Poezia de Crăciun vine de la Vlad Drăgoi

Casa de pariuri literare a reeditat anul acesta una dintre cele mai frumoase cărți de poezie ale decadei 2010-2020, „Eschiva”, de Vlad Drăgoi. Mai jos, cu cele mai bune urări, un poem-colind.

Extraordinarul debut al Emei Stere

Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, la secțiunea Debut-Proză, Câştigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2020
Copiii lui Marcel e o carte grăsuţă şi în general veselă, la care am scris (de mînă), cu multe întreruperi, vreo nouă ani. Datorită sau din cauza ei am dezvoltat diverse obsesii, asupra cărora m-am documentat intens: trăitul într-o comunitate, cultivarea plantelor, teoriile conspiraţiei, oamenii care dispar… Ca Marcel însuşi, mi-am făcut în bibliotecă un raft de utopişti. Am strîns fotografii, am desenat, am făcut calcule şi tabele. M-am distrat foarte bine, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.” (Ema Stere)

O povestire de Serenela Ghițeanu

„Acest antiroman, prima mea carte de proză, a apărut târziu în viaţa mea. […] este o carte despre Trecut, dar şi despre Prezent, aşa cum le percep eu.“