Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
| © Maria Orban

Fragment în avanpremieră din noul roman al Mariei Orban

Fragment în avanpremieră din noul roman al Mariei Orban, care va apărea în toamnă în colecția n’autor a editurii Nemira.)

Ai văzut-o?, era bine?, râdea, răspunde Ioana și gândul ăsta rămâne abstract, pentru că imaginea nu-i iese nicicum, nici nu mai știe de când nu a mai văzut-o pe maică-sa râzând, zâmbind, da, asta făcea des, dar hohote cu gura până la urechi poate doar în pozele când era mult mai tânără, înainte de ea și de taică-su, de ce s-o fi încăpățânat să rămână împreună?, ar întreba-o uneori. Sau cum erai tu când erai mică?, sau de cine te-ai îndrăgostit prima prima dată?

Primul băiat care i-a plăcut ei se numea Fredi, îl urmărea prin curtea grădiniței, ascunsă după tobogan; primul băiat care i-a plăcut Ioanei, Victor, i-a adus un mărțișor pe care îl mai are și acum, un trifoi cu patru foi zgâriate; numai despre maică-sa nu știe nimic, poate că cel mai bine ar fi fost să stea câteodată lângă ea, să stea și să tacă, dar spaimele și furia cresc mai repede când e liniște.

Ai putea să mergi și tu, a întrebat de tine, o aude pe fiică-sa, ar putea, într-adevăr, dar se teme, o să merg și eu, îi răspunde și se așază lângă ea, pe terasa improvizată de pe acoperișul blocului, zăpada proaspăt căzută nu păstrează decât urmele lor, în rest, totul e atât de alb, încât privirea preia la un moment dat lumina și, când se uită în zare, lumea e ca o fotografie ușor arsă.

Pari obosită, dar fata dă din cap că nu, ar vrea să-i atingă obrajii, și părul, dar știe că s-ar feri, așa că nu îndrăznește să facă niciun gest, doar se uită cu coada ochiului, ea oftează, se ridică și pleacă pur și simplu. Nu s-ar fi întâmplat asta mai demult, cine mai e și fiică-sa asta mai nou?

Te iubesc pe tine cel mai mult, mama, îi spunea Ioana când dormeau împreună, își punea mâinile micuțe pe fața ei și o mângâia, trebuia să mă bucur atunci mai mult, dar de unde era să știu că toate astea vor dispărea, la ea nu trecuse ușor iubirea pentru maică-sa: ia mâna de pe mine, Elena, știi că nu-mi plac chestiile astea, lasă-mă, Elena, ce te alinți așa, odată s-a smucit atât de tare din îmbrățișarea ei, că s-a trezit izbită de perete, vezi ce faci?, a zis în timp ce i-a întins mâna și ea s-a bucurat și iar a strâns-o tare, tare.

Abia de când îmbătrânise voia să fie mângâiată, când gura îi mirosea a uscat, când corpul cu pielea atârnată, moale, cerată îi dădea frisoane, și tu vei fi așa, își spunea, obișnuiește-te, pe urmă se uita în oglindă și se liniștea, ochii ei nu erau apoși și tulburi, gura ei avea gingii roz și curate.

Deci e bine, și parcă simte un fel de dezamăgire, apoi vină, se pregătește pentru moartea maică-sii de câțiva ani încoace, dar de data asta n-a fost decât spaima din mintea ei, în curând se va întoarce de la spital și va dirija din nou lucrurile, să nu vii tu măcar o dată să mă vezi, o să-i spună probabil, în curând își vor relua rolurile, iar micile ei scăpări o vor lovi exact când situația li se va părea sub control.

Ce frumos ninge, îi trece prin cap, fulgii dolofani acoperă rapid suprafețele întinse în fața ei, uneori i-ar plăcea să sară și, cine știe, poate că pământul s-ar arcui atunci când l-ar atinge și ar trimite-o în zbor iar și iar, așa cum le-a citit copiilor dintr-o poveste.

 

Maria Orban este prozatoare. Romanul ei de debut, Oameni mari (2020), apărut la editura Nemira, în colecția n’ autor, coordonată de Eli Bădică, a fost nominalizat la premiile “Sofia Nădejde” (2021) și selectat la Festival du Premier Roman de Chambéry (2022). În 2021 a câștigat concursul de scenarii Write a screenplay for/ Scrie un scenariu pentru…, organizat de Asociația Cinemascop și HBO Europe, cu scenariul Timp de expunere limitat.

 

Picture of Manuela Klenke
Manuela Klenke
Traducătoare. Traduceri publicate: "Null Komma Irgendwas" (trad. "Interior zero" de Lavinia Braniște), "Sonia meldet sich" (trad. "Sonia ridică mâna" de Lavinia Braniște), ed. mikrotext, "Die grünen Brüste" (trad. "Sînii verzi" de Florin Iaru), ed. danube books. În prezent lucrează la o antologie de poezie germană contemporană care va aparea în 2022 la Casa de Editură Max Blecher.

Citește mai mult:

Un poem de Yevgeniy Breyger, traducere de Krista Szöcs

Yevgeniy Breyger ( n. 1989, Harkov) a studiat la Universitatea din Heidelberg și la Institutul German pentru Literatură din Leipzig.

Krista Szöcs (n. 1990, Sibiu) a terminat masterul la Facultatea de Litere și Arte din Sibiu. Este editor al revistei Zona Nouă și unul dintre organizatorii festivalului cu acelasi nume.

Fragment din romanul „Carne de om” de Marcel Beyer

Marcel Beyer s-a născut pe 23 noiembrie 1965 în Tailfingen/Württemberg și a crescut în Kiel și Neus. Din 1987 până în 1991 a studiat Germanistică, Anglistică și Literatură comparată în cadrul Facultății din Siegen. A obținut numeroase premii dintre care amintim Premiul „Joseph Breitbach” în anul 2008, Premiul „Georg Büchner” în anul 2016 și Premiul „Peter Huchel” în anul 2021. Până în 1996 a trăit în Köln, apoi s-a mutat la Dresda.

Ann Cotten: E foarte greu să fii om, dacă n-ai înnebunit încă.

Ann Cotten, scriitoare și traducătoare germană, s-a născut în 1982 în Ames, Iowa, USA. Activitatea ei este apreciată nu doar pe scena literară, ci și în domeniul artelor vizuale și al teoriei. A obținut numeroase premii literare dintre care amintim Premiul „Klopstock” (2015), Premiul „Hugo Ball” (2017) și Premiul International Pentru Literatură – Haus der Kulturen der Welt (2020), împreună cu autoarea Isabel Waidner, pentru traducerea romanului Decorațiuni teribile. În 2021 a obținut Premiul pentru Poezie „Gert Jonke”. Locuiește în Viena și Berlin.

No items found

Texte proaspete, de citit:

În actualitate