© Tracus Arte

A. Caius: „Iarba pare întotdeauna mai verde în regnul celuilalt“

A. Caius a publicat recent volumul de poezie „Maimuța și ecograful“ (Editura Tracus Arte, 2020). Vom încerca să aflăm mai multe despre aceste volum și despre fapte cu adevărat importante, cum ar fi „de ce nu mai are maimuța coadă“. Referindu-ne la un strămoș universal, îl vom trata ca atare:

„A. Caius este al n+1-lea inadaptat al unei lumi unde vocile disonante răgușesc“, scrie pe una dintre clapetele volumului de poezie Maimuța și ecograful. Ți-ai imaginat cum ar fi într-o lume plină de aceste voci disonante și răgușite, unde minoritari ar fi cei nedisonanți?

Nu mi-am imaginat vreodată. Dar întrebarea ta îmi dechide orizonturi, noi și vechi, și mă îndeamnă să o fac.

Privesc aievea, în ograda cu amintiri. Țanțoș un cântec pionieresc îmi trece prin memorie. Una din strofele sale începea: „Noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii“. Încerc să îmi imaginez acei copii, ajunși între timp la „a doua tinerețe“, reluând în cor după „decenii de împliniri mărețe„ aceleași melodi. Poate că vocile lor cristaline ar fi azi o lume de voci disonante și răgușite, unde minoritari ar fi cei nedisonanți. Oamenii se mai schimbă. Pare-se.

Dacă regnurile și-ar inversa toate aceste „valori“ cu care ne-am obișnuit, te-ai întoarce de bunăvoie la posibilitatea de a fi om?

Iarba pare întotdeauna mai verde în regnul celuilalt.

Îmi aduc aminte de o poezie. Un proverb, al cărui autor nu-l cunosc. „Din bucata mea de pâine, am hranit un om si-un câine. Câinele ma recunoaște, omul la necaz ma paște!“ Divaghez.

Dacă prin aceste valori cu care ne-am obișnuit s-ar înțelege pizzeriiile și canapelele, serialele pe abonament și jocurile video, aș redeveni imediat Om. Mai ales dacă trebuie să termin o pizza, un serial sau vreun joc!

Un om cu valori termină întotdeauna ce a început! O face cu plăcere. Mai ales dacă trebuie.

Ce simți că este poluat acum în jurul tău? Poți face ceva?

Limba și limbajul. Sunt poluate de nanoparticule.Virtuale corpuri străine. În suspensie. Aș încerca să plutesc în așteptarea unui ipotetic colac de salvare. Până va suna ceasul deșteptător.

Te-ai atașat scriind cartea de „vărul nostru supraviețuitorul“? Ce părere ar avea acest văr despre o carte în care este personaj?

Trăind împreună am învățat să ne suportăm, am început să ne cunoaștem. Să ne găsim puncte comune. Rude, cunoștințe, prieteni chiar. Am învățat multe unul de la altul. Ne-am apropiat sufletește. Am devenit alter ego.

O carte despre domnia? Excelentă idee!
Textul riscă să fie profund. Autobiografic!

Dacă te-ai provoca pe tine însuți, cu ce provocare ai începe? Ce ar mai fi pe listă?

Provocare, interesant și uzitat cuvânt. Actual. Dicționarul îl consideră: incitare, sfidare, ațâțare, instigare, chemare la luptă, somare, producerea intenționată a unui eveniment.etc.

Lista „provocarilor“ e lungă. Provocarile sunt omniprezente. Interiorizăm provocări externe ce ne tulbură ființa.

Provoarea supremă ar fi de a rămane „zen“, de a nu răspunde. Provocărilor.

Expresia „de ce nu mai are maimuța coadă“ o știm de mici și o interpretăm în diferite moduri. Ce ai răspunde tu la această întrebare?

Cumpărând în medii virtuale a scăpat de tradiționala coadă? Pentru a putea purta fuste și pantaloni pe corp?
Mi-a picat fisa! A fost la coafor!

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Diana Iepure: „Memoria mea a păstrat un amalgam de mirosuri vindecătoare”

Diana Iepure a publicat recent volumul de poezie „În rest, viața e frumoasă”, la Casa de editură Max Blecher. „Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină.”, a scris Lucia Țurcanu despre volum.

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”

Moni Stănilă: „O zi e un ciclu deplin al vieții”

La editura Max Blecher a apărut volumul de poezie „Ale noastre dintru ale noastre”, de Moni Stănilă. „O apropiere, fie ea de moarte sau de lumină, de boală sau de dragoste, dă o anumită profunzime celui care se apropie. Doar cunoștințele despre aceste teritorii nu ne pot iniția, e nevoie de înaintare, de mers pe drumurile lor. Privirile oamenilor aflați la poartă sunt altfel. Eu merg și știu că voi ajunge, fie că vreau, fie că nu.”, scrie Moni Stănilă.