Paul Celan 2020

Acolo unde limbajul se curbează

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Anca Roncea, poetă și traducătoare.

Paul,

I want to ask you about language? I want to ask you what a memoir is? Do we write memoirs because we are nobodies, we have meanderings to talk about no one would hear. I want to ask you about when we have no words for what happened? Or when all the words are part of what happened? Nu vorbim despre ce s-a întâmplat. Dacă nu vorbim poate nu s-a întâmplat. Dacă cuvintele nu apar în aer, dacă nu le materializăm în particule de limbaj. I want to know how to break language so it doesn’t break you, or did it anyway? Breakage adică rupere, spargere sau fracturare? I want to ask you about breathturns and about when there are still songs to sing beyond mankind. Întoarcerisuflare. Perhaps I should understand from a condition of no language that it didn’t break you, you broke it and rebuilt it and knew that in us from birth, foamed another spring. I’ve been thinking about writing ourselves into language, imprinting our memories into new words and I wouldn’t be without your poems. I don’t think you’d answer I think you’d tell me about the transpierced. You echoed for me when I read I am monolingual. My monolingualism dwells, and I call it my dwelling (Derrida) and then you say the hundred-/tongued perjury-/poem, the noem. I learned dwelling in my language from you, I can be untrue memoirs remember the witness in the language and the self in the memory of events there is no language for. This is the language I chose. This is the language that was given to me. These are the tools I have to perjure my memories through. Where language curbs. Acolo unde limbajul se curbează se întoarce și ne întoarce. When Pierre Joris recently translated Breathturns into Timestead he realized German had been altered, words had been broken apart and recreated so he had to do the same in English, the poetry that broke and recomposed one language demanded the same happen to any language it is translated into. Noem

Anca Roncea scrie poezie în limba engleză și este traducătoare de poezie din română, franceză și neo-greacă în engleză. A crescut în Focșani și a locuit în București, Yangon, Iowa City, Los Angeles și New York. Prin ceea ce scrie explorează spațiul în care limbajul poate crea pivoți în senzația de dezrădăcinare, încorporând estetica lui Constantin Brâncuși și a artistelor din mișcarea Dada. Este absolventă a programului Iowa Writers’ Workshop, a MFA-ului de traduceri literare a Universității din Iowa și a MA-ului în studii culturale americane a Universității București. A publicat în Berkeley Poetry Review, Beecher’s Magazine, Omniverse, the Bare Life Review, Lana Turner, precum și în Asymptote. În toamna lui 2020 va începe studiile doctorale în literatură comparată la Universitatea Washington din Saint Louis.

Andra Rotaru

Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Livia Roșca: „Inima mea-explozibil/stă să ne arunce în aer”

Andra Rotaru 23/05/2022

O cunoașteți de când a debutat, cu volumul de poezie Ruj pe icoane, în 2006. Sau ați întâlnit-o în cadrul unor evenimente ale asociației 7 ARTE, dedicate educaţiei experienţiale şi educaţiei prin cultură. Recent, volumele Ruj pe icoane și 1+1>2 au fost reeditate de Casa de Pariuri Literare. Vă invităm la un dialog cu Livia Roșca:

Claudiu Komartin: poeme inedite

Andra Rotaru 08/04/2021

Vă propunem astăzi câteva poeme scrise de Claudiu Komartin, care au avut drept sursă de inspirație elemente din spațiul cultural german. De asemenea, acestea au putut fi urmărite în versiunea video, în cadrul proiectului DLITE Essential Mix – Ziua Internațională a Poeziei.

Zerfall

Andra Rotaru 09/03/2020

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, deschidem această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Ștefan Bolea:

Mihai Kantzer: „Propriul meu mecanism de VR s-a activat și a ieșit îmbogățit din experiența acestui volum”

Andra Rotaru 02/03/2021

Recent, a apărut volumul de poezie „Indicele fericirii globale”, de Mihai Kantzer, la editura Tracus Arte. Al. Cistelecan scrie pe coperta a patra: „Oricât de directă și brutală ar fi agresiunea cotidiană, ea e doar o secvență din vreun „thriller cu monștri marini”. Să descoperim împreună traseul acestor poezii care ne poartă într-un city break în Cretacic, ne arată cocorii din ţările calde sau Marele Zid Chinezesc: