© dlite

Acolo unde limbajul se curbează

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Anca Roncea, poetă și traducătoare.

Paul,

I want to ask you about language? I want to ask you what a memoir is? Do we write memoirs because we are nobodies, we have meanderings to talk about no one would hear. I want to ask you about when we have no words for what happened? Or when all the words are part of what happened? Nu vorbim despre ce s-a întâmplat. Dacă nu vorbim poate nu s-a întâmplat. Dacă cuvintele nu apar în aer, dacă nu le materializăm în particule de limbaj. I want to know how to break language so it doesn’t break you, or did it anyway? Breakage adică rupere, spargere sau fracturare? I want to ask you about breathturns and about when there are still songs to sing beyond mankind. Întoarcerisuflare. Perhaps I should understand from a condition of no language that it didn’t break you, you broke it and rebuilt it and knew that in us from birth, foamed another spring. I’ve been thinking about writing ourselves into language, imprinting our memories into new words and I wouldn’t be without your poems. I don’t think you’d answer I think you’d tell me about the transpierced. You echoed for me when I read I am monolingual. My monolingualism dwells, and I call it my dwelling (Derrida) and then you say the hundred-/tongued perjury-/poem, the noem. I learned dwelling in my language from you, I can be untrue memoirs remember the witness in the language and the self in the memory of events there is no language for. This is the language I chose. This is the language that was given to me. These are the tools I have to perjure my memories through. Where language curbs. Acolo unde limbajul se curbează se întoarce și ne întoarce. When Pierre Joris recently translated Breathturns into Timestead he realized German had been altered, words had been broken apart and recreated so he had to do the same in English, the poetry that broke and recomposed one language demanded the same happen to any language it is translated into. Noem

Anca Roncea scrie poezie în limba engleză și este traducătoare de poezie din română, franceză și neo-greacă în engleză. A crescut în Focșani și a locuit în București, Yangon, Iowa City, Los Angeles și New York. Prin ceea ce scrie explorează spațiul în care limbajul poate crea pivoți în senzația de dezrădăcinare, încorporând estetica lui Constantin Brâncuși și a artistelor din mișcarea Dada. Este absolventă a programului Iowa Writers’ Workshop, a MFA-ului de traduceri literare a Universității din Iowa și a MA-ului în studii culturale americane a Universității București. A publicat în Berkeley Poetry Review, Beecher’s Magazine, Omniverse, the Bare Life Review, Lana Turner, precum și în Asymptote. În toamna lui 2020 va începe studiile doctorale în literatură comparată la Universitatea Washington din Saint Louis.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz.

Citește mai mult:

Valentina Șcerbani: Visele sunt ca niște articulații pentru corpul romanului

Valentina Șcerbani a debutat în 2019 cu romanul Orașul promis, la Editura Tracus Arte. Dumitru Crudu scrie despre acesta: „Situat între Carlos Fuentes și Ovidiu Nimigean, romanul Valentinei Șcerbani redă, într-un limbaj îmbibat de poezie, povestea unei pierderi. Un roman pur și simplu răscolitor.” Am dialogat cu autoarea unuia dintre cele mai frumoase romane din ultimii ani.

Tatiana Grosu: „Omul este liber să facă ce-și dorește”

Tatiana Grosu a debutat la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie Ce vedem noi când ne uităm unul la altul. Un volum care-și modelează cititorul și îl poartă într-o lume în care fricile sunt cumulul unui context social, dar și (re)evoluția temporală a fiecărui individ.

Cristina Stancu (selecție din „apără pe cineva de tine”)

Cristina Stancu este una dintre autoarele care la debutul cu volumul „teritorii” (editura Tracus Arte, 2017) a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum. La cinci ani de la debut revine, publicând volumul „apără pe cineva de tine” (Casa de Pariuri Literare), în care vom regăsi poeme care reflectă lecturi din autori germani, universul basmelor germane, reorganizări ale materiei (fizice și psihice) sau alte referințe pe care vă invităm să le descoperiți: