Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Olga Ștefan

Ai grijă!

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Olga Ștefan, care pornește de la texte de Herta Müller, Sigurn Casper, Christiane F., Daniel Falb și Ingeborg Bachmann.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Ai grijă!

ani de zile m-am ghidat
după ciudă; faima; succesul
care te răzbună,
un far spart pe un drum județean,
îmi amintesc

lucrurile pe care le ghiceam

despre tine. eclipsează

lucrurile celelalte, pe care nu le-am înțeles.

(acest soi de fericire era deseori o fericire hoțească.
râdeai de te speteai și-ți suna în urechi
a prăbușire
[1].) sunt zidul sub care nu ai trecut de teama avertismentelor,

se poate
ca sfidând rațiunea

și distanțele noastre CASTE

mă prăbușesc?

mi-am dat țara (breton tuns drept, peste ochi)
la o parte,

mă-ndrept spre casă ca spre o moarte

sfredelită
de crucile pe care ți le pune la cap
(și sub pernă, amulete sfioase)
dra-
gost-
tea,

înfipte-n pământul altcuiva,
asist la o curiozitate
hidoasă
ca o fată năcută-n `97
când se îmbată
și recită bancuri cu ceaușescu,
dorm
patetic
pe prag.
(era un râs cu orice preț, crescut dimpreună cu frica [2].

o fericire foarte personală, improvizată,
exact acolo unde controlul exercitat

de stat

era lacunar [3]/

îmi imaginez că sunt o fetiță care-ți transcrie
poezii
de pe curat
pe curat/ însă plicul ei (roz, cu elefănței
de tipar)
n-ajunge la tine, sfânt, negru destinatar,

mă imaginez pionier al limbajului
spânzurat de eșarfa pionierului
involuntar
din ramele familiilor noastre
bicefale. m-am imaginat

și voce a traumei,
dar vocea mea e definiție-portret din care
seringa extrage coduri: genetic, modelul meu în viață,
adevărul înghițit cu noduri: putoare/ lene
și pestilență

semantică.

diateze plimbând ca pe apă.
în gură, un verb sentiendi ce trădează.
forme și moduri care supun, și o pagină
citită pe diagonală: tu, dubiosul, nuanța
peiorativă
din diminutive.

ești imaginară,
problema mea de fată născută din spuma
și sperma
banilor noi,

dată la o parte de banii și mai noi
ai unor oameni care l-au recunoscut pe
dumnezeu
și au trecut strada.
ce mă ține aici e un sentiment
mai complicat
și mai sâcâitor

decât dragostea
(dragostea adună vecinii la nunți& ceaun,
dar aici ascundem în leacuri și bunătate

sticlă pisată
și câteodată

obosesc.)

 
Vapori

pășesc din întunericul meu
ei,
binefăcătorii mei
[4] atrași de
mirosul de fum al unor situații
pe care le-am ratat, zecele curat
(ca un scutec
de adult mort)

la facultate,
la bac,

să crezi că nu contează
e să ignori
o sumă de acoperișuri arzând.

acolo faptele răstoarnă balanța,
vezi, îmi șoptesc birocrații
[5]
râzând.

cum trece timpul? mă uit la faimosul paparazzo
și simt
frigul unui oraș corupt
suprapus frigului
dintr-o relație la mansardă/ ca a noastră/
& că de cele mai multe ori nu ne jucam
unii cu alții, ci unii
împotriva altora
[6].
(o, cum ardea acest creier-conurbație!
însă mâinile
nu mi-au fost niciodată fierbinți.

în inima mea n-a dat nimeni găuri
nbsp;
dimineața devreme, noaptea

prea târziu.)

am ținut de bun corpul,
apoi l-am vandalizat.

chiar și așa,
debutul meu seamănă
cu desigilarea unor acte de
spontaneitate.

cine să-și apropie nasul
de secrețiile magnifice
ale
curtezanei
care puteam fi?

părul îmi cade
fir cu fir
în căzile tale,

rege uitat,
fără imunitate,

eclipsată de o fotografie reușită,
iată ce puteam deveni!

iar fragilitatea
fără termen de valabilitate
pe care ți-o ofer
e deja

dezechilibrul și hoitul
din amintire,
jignitoarea esență rară, chiar vei masca
dezordinea
adipoasă
a lumii?

câte comparații nu se sparg
la o privire atentă
și câte lupe!

2.
am vorbit? încerc
să respir iar
sub apă. nefiresc: iată un cuvânt despre apropierile noastre.

prețul ficatului este inima [7], citeam
și mă gândeam la ele, interșanjabile,

apartamente
la etajul 10,
într-un bloc al cărui lift s-a stricat.( cine va da găuri aici
dimineața devreme,
noaptea prea târziu?) te uiți la tine, în haine de piele ecologică,

disperarea
te-a renovat.

prețul locuirii
e și dislocarea,
un număr de striptease

nealocat.

3.
îmi imaginam că am vocea de acum,
apoi am avut-o. așez între paranteze
„floarea descompusă în mai”, tot atâtea
sintagme care se deplasează
ajutate de cârje. scriindu-ți, te evitam.
toate cuvintele au luptat.
toate cuvintele înlocuiesc în poeme
copiii
care ne-au demolat

în edificii
pe care sacrificiul
(strivirea)
ne-ar fi determinat
să le susținem.

ai observat gaura din ciorap,
talpa ușor dezlipită
și m-ai judecat
(cealaltă ieșea impecabilă
din coconul unui tort aniversar).

un an avea densitatea evenimentelor spirituale,
și brusc
următorul ne așază laserul roșu
pe frunți. iar discuțiile noastre s-au făcut
compost
și scrum. lap dance zorit
înaintea raziei, acum

citești despre dizgrația unei femei: & cum
corespund doar caricaturilor senzualității, manualului
pentru proști
al misterului.

4.
vii din poemele pe care le jumulesc
ca pe niște păsări de curte;
copiii noștri din iulie, monștrii [8] le-au îndrăgit, n-ai vrea să știe
că sunt pe cale
să le mănânce.

dar faci un pas și încă un pas,
nbsp;
noaptea trebuie să întoarcă foaia [9], deci

noaptea te inventează.

vii din livadă.
e liniștea molcomă din lumea în care m-am trezit
pe strada viorele,
cu monezile fără valoare-ale verii în buzunare [10],
iar viețile noastre s-au ratat altfel:

am vrut să mă destram
ca o rochie veche
[11]; m-am destrămat
ca o cămașă bărbătească
din care zboară moliile unei întâlniri viguroase
despre jenă. cămășile au albe grații [12], aici sunt prăbușiri,

bijuteria în care credeam ca-ntr-o amuletă, oxidându-se.

_

[1] – Herta Müller
[2] – Herta Müller
[3] – Herta Müller
[4] – Sigurn Casper
[5] – Sigurn Casper
[6] – Christiane F.
[7] – Daniel Falb
[8] – Ingeborg Bachmann
[9] – Ingeborg Bachmann
[10] – Ingeborg Bachmann
[11] – Ingeborg Bachmann
[12] – Ingeborg Bachmann

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru este poetă și jurnalistă. Fondatorul revistei online de literatură și multimedia Crevice. A realizat numeroase proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz, în toamna acestui an.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Câștigătorii Burselor de Creație DLITE – ediția 2021

Așa cum vă spuneam la începutul verii, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE, ne-am propus să vă mulțumim cât mai concret posibil că ne-ați fost și ne sunteți alături. Printre altele, oferindu-le autoarelor și autorilor români, pe care le/îi respectăm și le/îi citim cu atenție, o bursă de creație în valoare de 1500 de Euro.

Trei poezii de Laura Francisca Pavel

Laura Pavel este profesor la Facultatea de Teatru şi Film a Universităţii Babeş-Bolyai şi autoarea mai multor cărţi de teorie şi critică literară şi teatrală. Are în pregătire două volume de poezie, „Trucuri urbane” şi „Acţiuni şi protocoale”, pe care le va semna cu numele Laura Francisca Pavel.

4 poeme de Ștefania Mihalache

Scriu de nevoie, mă întrerup din orice atunci când apare un poem, mă așez într-un colț cu laptopul și îl scriu. Dacă îmi vine în cap când nu sunt la laptop, țin minte trigger-ul și îl scriu când ajung în intimitatea laptopului meu.