© Ana-Maria Lupascu

Ana-Maria Lupașcu: „morgenstimmung”

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ana-Maria Lupașcu, care inserează în textele sale citate din Rolf Bossert, Richard Wagner și Franz Hodjak.

număr indisponibil

câinii urlă pe banii părinților capitalismului
au fost bine hrăniți. au primit de mâncare dolari și euro

eu postez
tu plângi.
în mijlocul pieței
nimic nu ne poate separa de formele noastre primare
cuvintele ies sacadat din vase comunicante
ră-mâ-nem

vocile nu se sparg,
se termină numai pentru a începe mai puternic, mai departe

acolo unde
clocotim
furia devine o limbă nouă
vara asta
ne stă în burtă ca un bolovan
(1)
cine-l aruncă primul crapă capul caprei degeaba
sau cam așa, nu mai știu cum se zice, cum îi zicea,
dar parcă hidră.

morgenstimmung

în căsuța de dialog: un iceberg cu nume de regizori. mâzgă cinematografică
peste tot ce privesc din fitoplancton
înafara locuinței contra cronometru
în disperare

spre banijobtodolist
figurile se luminează

mesajele pulsează în telefoane cu încurajări
clopoțeii zornăie unul după altul, emoji, liniuțe și steluțe tocmai au fost detonate ̶
reacții în lanț, secunde, abrevieri, secunde, replici seci din settings, secunde, valuri de râsete
virtuale cu lacrimi
în timp ce
[…] oamenii atârnă muți
în transportuncomun
. (2)

paranteză
ce bine că acum pot vedea în sfârșit cât de frumoși suntem toți și ce mai facem noi,
punctual, de la A la Z
zâmbind unei camere de luat vederi
te liniștește să știi că ai un prieten nemuritor
și care chiar și azi se-arată a fi cel mai clarvăzător dintre toți
smintiții
(3)

doamna Ceaikovski îmi face cu ochiul

respirați, sunteți liberi,
liberi
și
protejați.

digresiune
camerele te înregistrează trist, obosit. ele te văd mai des decât mine, de trei ori pe zi și poate și
în biroul tău când te masturbezi cu gândul la mine.

mi-e aproape ciudă.

relația merge și așa,
çavaçavaettoiçavaçava, merci
pixelii ne despart, nu kilometri, nu limbile noastre materne
parcă ne-am privi din drone, nimic nu ne descoperă din interior,
totul pare concret
azi, când nici nu mai vreau să descleștez dinții
fără rost și obositor.

_

Citatele extrase sunt din antologia Vânt potrivit până la tare. Tineri poeți germni din România, ediția a II-a, editura Tracus Arte, 2012. Traducerea poemelor îi aparține lui Ioan Mușlea.
(1) Vara 1980, Rolf Bossert (p. 141)
(2) Digresiune despre radio, Richard Wagner (p.126)
(3) Țigări umede și dor de ducă, Franz Hodjak (p.50)

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Ion Agaci: „Pentru mine toți oamenii pot deveni într-o oarecare măsură speciali”

Vă recomandăm volumul de poezie Șampanie pentru acest sfârșit, de Ion Agaci. Dumitru Crudu a scris pe coperta a IV-a: „Ion Agaci este un solitar. El nu face parte din grupările și găștile literare la modă și nici nu scrie cum se scrie astăzi. Poeziile sale au aerul că epoca mizerabilismului și post-umanului s-a terminat.”

Ovidiu Baron: „Sunt un fel de puzzle improvizat din euri temporare”

Ovidiu Baron a publicat la finalul anului 2020 volumul de poezie „liniștea de suprafață”, despre care Radu Vancu scrie pe coperta a IV-a: „Într-o lume & într-o poezie al căror mod uzual de existență a devenit strigătul, liniștea devine o forță secretă & hipnotică. Liniștea de suprafață a poemelor lui Ovidiu Baron acoperă (și în egală măsură descoperă) exact această forță.”