număr indisponibil
câinii urlă pe banii părinților capitalismului
au fost bine hrăniți. au primit de mâncare dolari și euro
eu postez
tu plângi.
în mijlocul pieței
nimic nu ne poate separa de formele noastre primare
cuvintele ies sacadat din vase comunicante
ră-mâ-nem
vocile nu se sparg,
se termină numai pentru a începe mai puternic, mai departe
acolo unde
clocotim
furia devine o limbă nouă
vara asta
ne stă în burtă ca un bolovan (1)
cine-l aruncă primul crapă capul caprei degeaba
sau cam așa, nu mai știu cum se zice, cum îi zicea,
dar parcă hidră.
morgenstimmung
în căsuța de dialog: un iceberg cu nume de regizori. mâzgă cinematografică
peste tot ce privesc din fitoplancton
înafara locuinței contra cronometru
în disperare
spre banijobtodolist
figurile se luminează
mesajele pulsează în telefoane cu încurajări
clopoțeii zornăie unul după altul, emoji, liniuțe și steluțe tocmai au fost detonate ̶
reacții în lanț, secunde, abrevieri, secunde, replici seci din settings, secunde, valuri de râsete
virtuale cu lacrimi
în timp ce
[…] oamenii atârnă muți
în transportuncomun. (2)
paranteză
ce bine că acum pot vedea în sfârșit cât de frumoși suntem toți și ce mai facem noi,
punctual, de la A la Z
zâmbind unei camere de luat vederi
te liniștește să știi că ai un prieten nemuritor
și care chiar și azi se-arată a fi cel mai clarvăzător dintre toți
smintiții (3)
doamna Ceaikovski îmi face cu ochiul
respirați, sunteți liberi,
liberi
și
protejați.
digresiune
camerele te înregistrează trist, obosit. ele te văd mai des decât mine, de trei ori pe zi și poate și
în biroul tău când te masturbezi cu gândul la mine.
mi-e aproape ciudă.
relația merge și așa,
çavaçavaettoiçavaçava, merci
pixelii ne despart, nu kilometri, nu limbile noastre materne
parcă ne-am privi din drone, nimic nu ne descoperă din interior,
totul pare concret
azi, când nici nu mai vreau să descleștez dinții
fără rost și obositor.
_
Citatele extrase sunt din antologia Vânt potrivit până la tare. Tineri poeți germni din România, ediția a II-a, editura Tracus Arte, 2012. Traducerea poemelor îi aparține lui Ioan Mușlea.
(1) Vara 1980, Rolf Bossert (p. 141)
(2) Digresiune despre radio, Richard Wagner (p.126)
(3) Țigări umede și dor de ducă, Franz Hodjak (p.50)
