Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© https://en.wikipedia.org/

Artiom Oleacu: „Stranietatea lui Dürrenmatt e stranietatea noastră, absurdul lui Dürrenmatt e absurdul nostru”

Au existat numeroase adaptări după opera lui Friedrich Dürrenmatt, al cărui centenar se celebrează în acest an. Inițiem o serie de interviuri despre adaptările operei sale, invitând la dialog artiști din domenii variate. Astăzi, invitatul nostru este poetul, dramaturgul și actorul Artiom Oleacu.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Când ai auzit pentru prima dată de Friedrich Dürrenmatt? În 2021 se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa.

M-am apucat serios de lecturi în anii studenției, târziu, din păcate, și tot atunci am auzit și de Dürrenmatt. Pe de altă parte, nu cred că atunci aș fi înțeles un lucru elementar și anume că Dürrenmatt ridică la suprafață cele mai mizerabile lucruri, dar (ca toți autorii mari, Dürrenmatt e unul enorm) nu dă nici un răspuns la ele.

Senzația asta dureroasă, adevărul ăsta apăsător care ne urmărește la fiecare pas în viața de zi cu zi, de care ne ascundem, dar care răzbate prin toți porii, odată ce-ai făcut cunoștință cu opera lui, ea nu te lasă, dimpotrivă, te scufunzi în ea tot mai mult și mai mult, ca-ntr-o mocirlă. Uneori ai impresia că Dürrenmatt își bate joc, posibil că îmi scapă, dar nu cunosc nici un dramaturg care să aibă un diapazon atât de mare și să jongleze așa de bine cu stilurile.

Shakespeare e mare, poate cel mai mare, dar de numele lui Dürrenmatt sunt legați și mai mulți autori și asta e magie: Kafka, Strindberg, Maeterlinck, Camus, Sartre, Brecht și însuși Shakespeare. Dürrenmatt o face iscusit, e de înțeles, Al Doilea Război Mondial, lagărele de concentrare, bomba atomică nu pot să nu lase urme, și toate astea într-o sută de ani de la nașterea sa.

Opera sa a fost ecranizată masiv în cinematografie, la fel, au existat numeroase adaptări pentru teatru radiofonic, TV, operă, musicals, telenovele etc. Dacă erai un personaj din opera sa, cine ai fi fost? De ce?

Complicată întrebare! Într-adevăr, opera lui Dürrenmatt e ecranizată masiv, doar după Vizita bătrânei doamne am privit patru filme, nemaivorbind de spectacole; e de remarcat că Dürrenmatt era unul dintre autorii care își corecta mereu textele și făcea câteva variante pentru tipar, teatru și teatru radiofonic.

Dürrenmatt și-a câștigat greu notorietatea, un exemplu ar fi faptul că a fost nominalizat de șapte ori la premiul Nobel, dar asta nu l-a oprit, Dürrenmatt, într-adevăr, era preocupat atât de nedreptatea din propria lui țară, cât și de problemele globale, aproape în fiecare text întâlnim același subtext, voi chiar nu vedeți că ne îndreptăm cu o viteză cosmică într-o prăpastie, voi chiar nu vedeți că lucrurile nu sunt o.k, voi chiar nu vedeți cât de răutăcioasă și absurdă și lipsită de sens e viața noastră.
Această multimilionară care se întoarce în Güllen e chiar Dürrenmatt care se răzbună împotriva omenirii.

Eu sunt un actor care se descurcă bine pe distanțe scurte. În sensul ăsta, aș juca oricare dintre personajele secundare din Vizita bătrânei doamne.
De ce nu spun un personaj concret, pentru că „eroii” lui Dürrenmatt, așa cum am spus mai sus, fac parte din viața noastră de zi cu zi, preotul, medicul, profesorul, polițistul, toți ne fierbem în aceeași oală.

Ce adaptări după opera sa ar fi în topul preferințelor tale?

Preferatul meu ar fi Fizicienii, mi se pare o piesă actuală, care nu prea s-a montat la noi, dar care merită atenție.
De fapt, toată opera lui Dürrenmatt merită atenție!

Un citat care ți-a rămas în memorie:

Pasajul favorit ar fi din Vizita bătrânei doamne:
„Dar Dumnezeu nu plătește.”

Ce alte filme adaptate după cărți ți-au plăcut?

Mi-a plăcut în mod deosebit un spectacol-film făcut de ruși, după Play Strindberg, trebuie să recunosc, rușii mereu au stat bine la capitolul teatru, o spun cu invidie albă, noi, oamenii care ne ocupăm cu această meserie, mai avem încă multe de studiat în privința asta!

Actorii ruși, nu voi evita cuvântul, au jucat pur și simplu genial, iar regizorul s-a descurcat excelent redând toată atmosfera macabră, amintindu-ne cu acele 12 runde că toți suntem pe un câmp de luptă, toți suntem egoiști, perfizi, un ring unde fiecare se gândește doar la cum să-l fraierească, să profite și să-l distrugă pe celălalt.

Sfatul meu e să citiți, apoi să priviți, pe rând, fiecare ecranizare sau spectacol când e vorba de Dürrenmatt; credeți-mă, n-o să dați greș, eu în orice caz n-am văzut nici o ecranizare proastă. Paradoxal, un autor mare mereu te scoate la suprafață și nu te lasă să te îneci.

Majoritatea celor care sunt excepționali, indiferent de domeniu, sunt bântuiți de excentricități, vicii, comportamente autodistructive. Cum ți se par personajele din opera sa?

Personajele din opera sa nu mi se par excepționale, personajele din opera sa mi se par recognoscibile. Ca și cei doi orbi din Vizita bătrânei doamne. E nevoie doar să pui televizorul, să ieși în stradă și să holbezi ochii, acest gen de personaje ne înconjoară din toate părțile.

Stranietatea lui Dürrenmatt e stranietatea noastră, absurdul lui Dürrenmatt e absurdul nostru, excentricitățile lui Durreenmatt sunt excentricitățile noastre, viciile personajelor lui Dürrenmatt sunt viciile noastre, comportamentul lor autodistructiv e, la fel, al nostru.
Dürrenmatt pentru mine e în aceeași listă cu Shakespeare, Cehov, Gogol, Beckett și Ionesco.

În alte țări, Dürrenmatt este studiat în programa școlilor și universităților. L-ai vedea și-n programa de la noi?

Sigur!
Obligatoriu și cât mai curând posibil.

Dacă ai avea posibilitatea să adaptezi unul dintre textele lui Dürrenmatt, care ar fi?

Greu de ales, dar dacă aș fi regizor de fim, cred că Judecătorul și călăul.

 

Artiom Oleacu (n. 1986, Chișinău) este actor, poet, dramaturg. A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, specialitatea actorie. Masterat de dramaturgie şi scenaristică. Din 2011 este actor la Teatrul Naţional „Satiricus Ion Luca Caragiale”. În 2015 a câştigat Concursul de Dramaturgie, organizat de Uniunea Teatrală din R. Moldova. A participat la atelierul „Vlad Ioviţă” şi cenaclul „Republica”. A publicat în Revista Literară, ALECART, Poesis Internaţional, Crevice etc. În 2019 a câştigat premiul „Alexandru Muşina” pentru debut în poezie, cu volumul Miere pentru toate exponatele, Editura Tracus Arte. A făcut video–poeme la textele lui Claudiu Komartin, Radu Vancu, Radu Andriescu, Ionel Ciupureanu, Dimitrie Stelaru, C.T. Lituon, Eugen Cioclea, Domnica Drumea, Teodor Dună, Ioana Vintilă, Paul Celan, Bacovia etc.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru este poetă și jurnalistă. Fondatorul revistei online de literatură și multimedia Crevice. A realizat numeroase proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz, în toamna acestui an.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Trei poezii de Adelina Pascale

Adelina Pascale: „Scriu rar, despre lucruri care mă liniștesc și lucruri care mă provoacă. Nu am liniaritate în scris, dar încerc o geografie a instrumentelor personale de disecție. În momentul ăsta parcurg Asia.”

Mara-Daria Cojocaru: Îndreptar pentru ultimul om

Mara-Daria Cojocaru s-a născut în 1980 la Hamburg. Este scriitoare și predă filosofia la universitate. Abordează în tradiția pragmatismului tematica eticii animale și politice. Scrie în compania animalelor. Personal gândește mai puțin în termeni de activism și potențialism – motiv pentru care câinii ei o consideră dubiosă. Cu toate acestea încă se joacă cu ea.

Două poezii de Andreea Drăghici

Andreea Drăghici: „Scriu despre ce văd sau aud și uneori despre ceea ce simt. Deseori, merg pe stradă și aud o frîntură de conversație sau văd niște oameni care îmi atrag atenția într-un fel, îmi notez undeva ce-am văzut și am auzit și, la un moment dat, mă întorc la notițele acelea și le dezvolt. Alteori simt niște lucruri, iar scrisul este singura modalitate prin care pot face față acelor emoții. Inițial am vrut să spun că nu vreau nimic de la arta mea (plus că artă e un cuvînt mare pentru mine). Apoi mi-am dat seama că aș fi ipocrită zicînd asta. De fapt, vreau două lucruri de la ceea ce scriu – să mă ajute pe mine să trec prin momentele dificile, înțelegîndu-le și înțelegîndu-mă, și, dacă se poate, să le spună ceva și celor care citesc, să fie un loc de regăsire.”