Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
© arhiva personala

Artur Cojocaru: Sensibilitatea poetică e mai importantă decât limbajul

La Editura Tracus Arte a apărut în 2019 volumul un cap pentru un coș de gunoi, de Artur Cojocaru, volum câștigător al premiului Budila-Express, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina” 2019. Un dialog cu Artur Cojocaru:

Atunci când limbajul e în continuă schimbare, cum mai poate fi păstrată o identitate?
Cred că sensibilitatea poetică e mai importantă decât limbajul.

Când refuzi să mai urmezi patternuri sau activități pe care obișnuiai să le faci, ce-ți spune instinctul să faci?
La un moment dat am încercat sa merg înapoi înspre timpurile când nu scriam, și făceam hipism. Lucrurile erau mai neclare pentru mine atunci; aș vrea să prind acel feeling.

Personajele din volum au diferite niveluri de empatie. Te joci cu empatia lor?
Da, deși am încercat s-o ascund.

Când viețile celorlalți năvălesc peste viața ta, cum te debarasezi de dovezile existenței vieții lor?
Încerc să mă debarasez, dar nu îmi iese niciodată, chiar și atunci când am impresia că deja nu mă mai afectează. Vine un moment când te lovesc prin surprindere.

Simți că te pedepsești și pe tine atunci când pedepsești personajele despre care scrii? Ai un vers: „nu meritam nici măcar apa de la robinet”.
Da, uneori.

Volumul se încheie cu un poem în care acțiunile sunt repetitive, barjele se apropie de ecluze, produsele din Germania-s ieftine, drumul spre casă nu se finalizează, ci atrage în șirul de acțiuni un alt drum înapoi și o nouă așteptare. Ai simțit că ești într-o roată care, dacă o lași, te duce în aceleași direcții?
Uneori am impresia, mai ales în ultimul timp, că nu mai e nicio diferență între ieri și azi, din cauza intensității cu care se întâmplă totul în jurul meu. Mi se pare că ziua nu se mai termină.

Întregul volum e ca o sferă. Îl putem citi fără să dăm FF sau RWD?
Nu prea cred, totuși are o evoluție care se pierde dacă nu-l citești cap coadă

Moderezi clubul de lectură „Troleibuzul 30” la biblioteca Ştefan cel Mare din Chişinău. Spre ce direcții ți se pare că se îndreaptă cei care participă la acest club de lectură?
În acest moment clubul e într-o etapă mai dificilă, cred ca încă nu am găsit un loc bun care să poată oferi cadrul necesar pentru dezolvoltatea clubului așa cum îl vreau eu.

 

 

– fragment inedit –

 

într-o vară te-am condus până acasă în deal treceam pe lângă stația meteorologică și am găsit un cal mic legat de gard am sunat la poliție peste două zile l-am găsit în grajd antrenorul spunea că-i o mârțoagă prăpădita dar ție ți-a placut deși ambii știam că are dreptate l-am spălat cu furtunul și ne-am dus să-l paștem în livada de după grajd la sfârșitul zilei m-am dus să mă schimb și am găsit o pereche de pinteni uitată de cineva în dulăpiorul meu

Cojocaru Volum

 

Picture of Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Contradicția care există între doi termeni

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Alexandru Bulucz, poet și traducător.

Cristina Stancu: „Nu trăim într-o cultură care să ofere foarte multe sfaturi despre cum să greșim sau cum să ne bucurăm”

Recent, a apărut volumul de poezie „apără pe cineva de tine”, de Cristina Stancu (Casa de Pariuri Literare), un volum care, așa cum menționează autoarea, este și „un proiect care trebuie să fie în primul rând unitar”. Cristina Stancu revine în forță la cinci ani de la debut și ne povestește lucruri inedite despre procesul de scriere din spatele acestui volum:

Răzvan Ventura: Rănile pe care le deschide neîncetat fiecare vers al lui Celan

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Răzvan Ventura.

Ana Săndulescu: „Scriind înțelegem cu toții mai bine viața”

Ana Săndulescu a publicat volumul de poezie „La topirea ghețarilor”, la Casa de Pariuri Literare, o carte „sub presiunea ororii de a nu pierde controlul asupra realității”, în care „umanul încă tresare, încă reacționează, încă se împotrivește propriei topiri”.