Datorită succesului din anul anterior, DLITE oferă și în acest an o bursă de creație, în valoare de 750 EURO. Unul dintre obiectivele DLITE este acela de a susține autorii de toate genurile din România, prin traducerea și publicarea lor pe blog, precum și prin interviuri care să-i aducă în atenția publicului larg.
Sorin Gherguț a publicat volumele de versuri „Trei” (Editura Vellant, București, 2016), „Orice. uverturi și reziduuri” (Editura Pandora M – Grupul editorial Trei, București, 2011) și „Time Out” (Editura Timpul, Iași, 1998). Este coautor al volumelor colective „Tablou de familie” (Editura Leka-Brancuş, București, 1995, împreună cu Svetlana Cârstean, Mihai Ignat, Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu și T.O. Bobe), „Marfă” (Editura Salut, 1996) și „Marfă reîncărcată” (Editura Brumar, 2011, ambele alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Dan Pleșa și B.O. Popescu). Este prezent, de asemenea, în volumele „De ce pisicile n-au coadă. Antologie de limericks” (Editura Art, 2017), „Generația de aur” (Editura Fractalia, 2020) și „Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului” (Fractalia, 2021).
În acest an, în cartierul Connewitz din Leipzig, a avut loc evenimentul Balkan Night, organizat de Traduki și devenit, între timp, foarte popular, cât și Târgul de carte în format pop-up.
De curând, cărțile pentru copii ale lui Wolf Erlbruch (*1948) și ale Juttei Bauer (*1955), care îndeamnă la meditație și aduc în discuție întrebări existențiale, au ajuns și la (tinerii) cititori din România.
Ileana, ești co-curatoare a Festivalului de Literatură Queer din partea Asociației MozaiQ LGBT, iar literatura queer a luat naștere pe un teren mai curând arid în România, cum este literatura queer autohtonă și de ce nu se prea vorbește de ea? Cum s-a dezvoltat în ultimii ani? Ileana Negrea: Literatura queer înfățișează lumea privită prin lentila queerness-ului, este o critică adusă structurilor heteronormative și o rescriere/desființare a ierarhiilor și a sistemelor care ne discriminează, ostracizează, reduc la binaritatea masculin-feminin, bărbat-femeie, heterosexual-homosexual. Literatura queer este una a fluidității, a schimbării. Și, cel mai important, ea este un instrument de autoreprezentare – prin cuvântul scris redăm și imaginăm lumi în care suntem personaje centrale, în care temele care ne privesc sunt puse în lumină. Literatura queer locală este cumva la începuturi, ca vizibilitate. Pentru că am fost ignorate, ignorați, ignoratx atâta vreme, a lipsit și această formă de reprezentare. Ieșirea din invizibilitate a fost marcată și în scris și, mai ales, prin scris. Persoanele care au ales să scrie s-au hrănit, întrucâtva, din schimbările sociale. Iar scrisul, publicarea acestor texte, a contribuit la aceste schimbări, crescând vizibilitatea comunității din care facem parte, repoziționând oglinda în care nu ne mai vedem singure, singuri. Dezînsingurarea cred că este cel mai puternic atribut și atu al acestei literaturi. Literatura queer autohtonă este diversă: avem literatură LGBT+ și literatură queer. Prima nu contestă neapărat regulile sociale, își dorește includere, apartenență. Cea de-a doua rescrie complet regulile jocului, e intersecțională, chestionează și oferă noi răspunsuri. Ambele sunt
De peste trei decenii, Zilele Literaturii Germane în Reșița oferă o platformă de dialog scriitorilor și scriitoarelor de limbă germană din România și din Germania. În articolul de mai jos, Nora Iuga povestește despre întâlnirea cu colega de breaslă Sigrid Katharina Eismann, al cărei roman Nava spațială ardeiul/ Das Paprika Raumschiff a apărut în anul 2020 la editura Danube Books. Este un roman despre copilăria petrecută în Timișoara și despre emigrarea ulterioară în Germania.
Dualitatea dintre mediul urban și cel rural reprezintă o veche temă în literatură. Modernismul a pus marile orașe sclipitoare, cu dinamica lor tehnologică și socială, pe un rang mai înalt decât tematica vieții din mediul rural.
Ce se întâmplă cu copiii care se mută împreună cu părinții lor într-o altă țară, o altă cultură, o altă limbă? Se trezesc deodată împărțindu-și existența între două limbi, două culturi , două identități. Cuvinte precum patrie sau străinătate devin neclare, iar în scrierile lor persistă întrebarea despre cum ar fi arătat viața pe care au lăsat-o în urmă.
