Ioana Casapu este autoare și jurnalistă. Își împarte timpul între Berlin și București. A debutat pe scena literară românească în 2016 cu romanul Deviații de stereo (Casa de Pariuri Literare), o radiografie a generației Y din București.
Suferința este ca un elastic în capitala singurătății.
Scrisul pe pereți a devenit modalitatea mea preferată de a-mi acorda o cameră doar a mea, indiferent unde mă aflu.
„Ploaie de august: tot ce a fost mai bun din vară s-a dus, iar noua toamnă încă nu s-a născut. Timpul inegal.”
-Sylvia Plath (poetă și scriitoare americană; 1932-1963)
„Nu costă nimic să privești lumea pe geam și să duci un război cu un șnițel goală în fața oglinzii.”
O femeie din secolul trecut nu stă pe aplicații de dating.
Noi, românii, fumăm și romanțăm mult. Nu suntem politically correct tot timpul dar încă păstrăm o politețe din alte timpuri, iar asta e mai important, fiindcă politețea, spre deosebire de politică, e universală.
M-am trezit azi dimineață dintr-un vis deosebit: am fost la New York. A fost atât de frumos încât mi-a venit să plâng.
Vă mai amintiți istoria lui Melody Nelson*? Acela e barul în care m-a dus C. în noaptea în care ne-am întâlnit pentru prima oară. I-am spus lui C. că mai fusesem acolo cândva, exact la aceeași masă, și pe exact aceeași canapea, în exact același sezon, exact cu patru ani în urmă.
“E important să vrei să te schimbi”, spune J. Lui J. îi place să fumeze și să discute ore în șir despre politică. Mie îmi place să fumez și să stau ore în șir în muzee. Sunt sigură că marea Nordului e încă albastră, chiar dacă vara asta nu am reușit să fac baie în ea.
