26 noiembrie
Concediu impus. Învăț să discern ce e cu adevărat periculos în marea de lucruri care, dintr-un motiv sau altul, îmi provoacă teamă, nelinște.
10 decembrie
Am scris ceva despre bătăile din copilărie, când simțeam că vreau să mor, să mă sting ca televizorul. Vinovăția, deznădejdea de a fi bătut de propriul părinte.
Dorm și joc darts. Senzația că totul s-a întâmplat deja, în toate felurile.
12 decembrie
Irina m-a întrebat de ce mă tem cel mai tare. A zis că nu sunt obligat să rezist, e dreptul meu să clachez – dacă asta o să se întâmple.
Aș vrea ca lucrurile pe care le lovesc în cădere să se-mprăștie într-un fel anume, ordonat.
15 decembrie
Ce umilitor e să lași niște străini să aibă un cuvânt de spus în ceea ce te privește.
20 decembrie
Contrar episoadelor spontane de distrugere a personalității și voinței, revelațiile se întâmplă într-un ritm descurajant. Tremur și transpir toată ziua.
21 decembrie
Ieri dimineață am avut una din cele mai puternice crize de anxietate de până acum. Am avut senzația că mă desfac în bucăți, că mi se fărâmă articulațiile.
22 decembrie
Vorbăria și glumele pe bandă rulantă vin îngrozite să îmi distragă atenția de la golul care se cască în jurul meu; ca poveștile Șeherezadei, care o țin în viață – o noapte, și-ncă o noapte.
Ce e în prăpastie, pe fundul ei?
Frica n-are fund.
28 decembrie
Anul se apropie de sfârșit. Se lasă seara, anxietatea trece în depresie.
31 decembrie
Întrebat, când mă gândesc la Irina, de ce mă tem, am zis că mă tem că ar putea să i se întâmple ceva rău.
Când mă gândesc la mine, mă tem că răul s-a-ntâmplat deja.
15 ianuarie
Îndată ce-am hotărât să ne mutăm din București am visat că sunt prezentat ca antrenor secund al echipei-gigant Bayern Munchen; la conferința de presă am spus clar, în germană, că acestă numire mă onorează, mă satisface și mă miră la culme.
23 ianuarie
Mâine împlinesc treizeci de ani, sunt foarte nerăbdător să trec pragul.
Am atins vârsta pe care mă temeam că n-o s-o ating. Mi-am depășit așteptările. Nu-mi rămâne decât să fac binele.
13 martie
E tot mai rău pe măsură ce singurătatea se adâncește. Greutatea ei apasă butonul de avarie: te afli în pericol, întoarce-te la grup cât de repede poți, cu orice costuri.
3 august
Am călătorit mult prin țară. Suntem atât de deprimați și din cauza urâțeniei în mijlocul căreia trăim. Anxietatea e resimțită pe bună dreptate, se desprind bucăți din oraș; cad peste tine.
6 august
Mâncam o piersică deampicioarelea, să nu mă năclăiesc, și-am înțeles că e imposibil să fi știut mai mult, să fi fost mai bun decât am fost.
10 august
Problemele trebuie adresate îndată ce apar, sunt carii. Cu cât trece mai mult timp, cu atât costă mai scump să le rezolvi, cu atât e mai chinuitor procedeul.
1 septembrie
Frici, eșecuri, rușini, dezamăgiri – trăind adânc în ele ajungi să te acomodezi, să le recunoști la un moment dat ca fiind ale tale, ca unghiile, ca nasul, și să nu te mai jenezi atât de tare din cauza lor.
6 septembrie
Azi am intrat pe Facebook după foarte mult timp; m-am așezat pe un veceu fără colac – senzația de rece și umed pe pulpe.
24 octombrie
Vaca nu se întreabă dacă e demnă să mănânce iarba grasă și bună. Își bagă botul și copitele în pârâu, nu se codește să-l tulbure.
13 noiembrie
Dr. M. zice că simt ce crede creierul că se întâmplă, bazat nu pe realitate, ci pe predicții ale ei, bazate la rândul lor pe predicțiile anterioare, corectate succesiv, aduse mai aproape de realitate.
Ceea ce simt alterează felul în care aud, văd, miros, nu invers.
Rațiunea e pe locul mortului.
16 decembrie
Nu suntem mai buni între animale.
Atacurile de panică sunt predicții eronate ale creierului. Vestea e că se pot repara.
Precizia înseamnă eficiență – o mai mare granulație a emoțiilor scutește efort, face predicțiile mai acurate.
19 decembrie
Vin sărbătorile. Să țin minte: să nu stau prea mult singur, prea des.
Citiți și:
Ce mi-am notat de-a lungul timpului în telefon (I)
Ce mi-am notat de-a lungul timpului în telefon (II)
