stare de spirit
de Gabriela Melinescu
În fiecare zi
mă ridic din altă viață.
Îmi lipesc umerii de casa care scade
pe o dungă de ceață.
Confund întâmplările, cuiva îi vorbesc ca și cum l-aș cunoaște,
pentru unii am dispărut de mult.
Străzile nu au veselie, sunt singură și împotriva tuturor
și sar în somn pietre din pielea vie.
(Din volumul Interiorul legii, Editura pentru Literatură, 1968)
Liziera pădurii
de Ioana Diaconescu
Vezi aproape liziera pădurii
Cu verdele ei cărnos,
Cu strigătul ei către tine
„Nu fugi, nu te-ntoarce acasă,
Lasă-ți palma pe apa aceasta încălzită de soare,
Bucură-te de mirosul de mâl
Ce încă mai există,
apucă voinicește vrejurile înspinate
Și strânge-le-n palmă cât poți de tare.
Lasă viespile să-ți dea târcoale cât poți de tare.
Și lasă-ți capul pe trunchiul acesta
Găunos și plin de furnici.
Nu fugi, nu te-ntoarce acasă și uită-ți
Până și numele”.
(Din volumul Amintiri neverosimile, Editura Albatros, 1983)
Cruciada copiilor
de Ana Blandiana
Un întreg popor
Nenăscut încă
Dar condamnat la naștere,
Foetus lângă foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înțelege,
Dar înaintează
Prin trupurile zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.
(Publicat în revista Amfiteatru, 1984)
Asemenea vouă
de Veronica Porumbacu
Surorilor, voi,
foi de trifoi,
asemenea vouă sunt: nevăzută în iarbă.
De-aș avea patru foi,
să vă port totdeauna
noroc. Dar n-am decât una,
pe care scriu câte-un rând –
Până când, până când?
(Din volumul Întoarcerea din Cythera, Editura Tineretului, 1966)
Sunt animalul
de Angela Marinescu
Sunt animalul care mă urnesc greoi din somn
Și lacom.
Sunt animalul care mă-nmulțesc supus
Și adânc.
Sunt animalul care-mi pipăi sexul cu plăcere.
Sunt animalul care, uneori, îmi port instinctul,
Ca pe o colivie lâncedă, în față.
Atunci, în lume, e tăcere.
(Din volumul Sânge albastru, Editura pentru Literatură, 1969)
Liberi
de Marcela Benea
Vom cânta,
întotdeauna vom cânta,
când soarele
va trece prin dreptul vieților noastre,
când va lumina casa
în care-am visat
și spre a cărei streașină
rândunica se-ndreaptă
fără frică,
fără țipăt de-alarmă.
Vom cânta,
întotdeauna vom înălța
imn de slavă,
din care se va desprinde
glas înalt, de femeie,
cu suferința aprinsă în el,
cu suferința vânturând
sărăcia din inimi
și numai sămânța încrederii
va străluci, adânc aruncată
în noaptea țărânii
și nu va fi de vânzare, de schimb.
Prieteni,
fântâni de dragoste,
la care-mi potolesc setea,
cântați împreună cu mine,
înălțați imn de slavă soarelui,
cât mai trece
prin dreptul vieților noastre,
cât vocea femeii răsună
curat și profund
și prin ea dăinuim,
liberi,
întorși de la țâța putredă-a
morții!
(Din volumul Poveste neterminată, Editura Literatura artistică, 1988)
Te aștept, luptătorule
de Ileana Zubașcu
Sunt directoare de școală
într-un sat prăpădit între dealurile
din Țara Lăpușului
Sunt femeie deplină
și versurile mele
nu s-au născut prin cezariană
Nu vreau să vii ca un cavaler răpitor
să mă duci într-o țară străină
îmi doresc un bărbat
să muncească alături de mine
și să rămână
Îți întind brațele bătucite de muncă
și sânul înflorit de țărancă
Vino, luptătorule
în dorul meu pururi să te astâmperi
ca un copil într-o bancă
(Din volumul Generația mea, Editura Albatros, 1978)
Un templu în piață
de Grete Tartler
Richard Wagner și-a construit pe colină un templu –
eu ce pot să fac decât să sprijin o scară
de cel mai de sus raft al bibliotecii,
acolo să-mi scriu profețiile-n praf
deasupra tocmelilor din Obor, glumelor, ironiei
și chiar hoției care e-n Orient o școală
inițiatică; dar asta e măreția
celor ce știu să râdă în loc să plângă
– olari din Oboga, lingurari moți, femei cu plase
din Mănăstireni, precum Nornele soarta țesând –
eu chiar dacă aș încerca grandioase tablouri
cum pot s-o fac decât cu scena zugravului
sau a coșarului care trece pe drum,
s-o duc, chiar dacă e prea îngustă, în spate
printre tarabe cu așternut de verdeață,
leagăne de palavre intraductibile, oftaturi, măscări,
mii de cuvinte fără mamă și tată
dar care sunt fiicele (adoptive) ale zeilor
și trebuie legănate –
multe tragedii am vrut să scriu și chiar încercam
strigătul Walkyriilor de luptă
până ce într-o zi o bătrână m-a rugat s-o înlocuiesc
la taraba ei cu semințe și n-a mai venit.
De acolo tot stau și privesc mulțimea
cu scările-n spate.
În învălmășeala aceasta, dacă ai învățat cu trudă
o scriere, descoperi că-i alta.
(Din volumul Achene zburătoare, Editura Cartea Românească, 1986)
Destin
de Mariana Marin
Se iubeau
dar nu pentru că se vedeau rar
– așa cum s-a consemnat mai târziu.
Se iubeau pentru că aveau aceeași frică
și aceeași cruzime.
Făceau lungi plimbări prin cartierele vechi
și își înscenau unul altuia viitorul
/ praf și pulbere,
praf… /
(Din volumul Aripa secretă, Editura Cartea Românească, 1986)
(dragostea e permisă)
de Mariana Codruț
dragostea e permisă
dar să rodească
și să nu fie prea mare
(cade în misticism).
se îngăduie și retragerea
în sine
dacă se execută
în spații corespunzătoare
și după program.
chiar moartea e permisă.
numai să vină în liniște
și să nu treacă
prin fața primăriei.
(Poem cenzurat din volumul Tabieturile nopții de vară, Editura Cartea Românească, 1989, și publicat în volumul Existența acută, Editura Cartea Românească, 1994)
„Moştenirea lăsată de poetele care au debutat în perioada 1945-1989, în România, Republica Moldova şi în diasporă, este vastă, un întreg continent de explorat. În volumul de faţă, sunt prezente nume cunoscute pasionaţilor de literatură, precum Angela Marinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci sau Nora Iuga, poete prezente în manuale şi deci cunoscute de publicul larg, ca Ana Blandiana sau Nina Cassian, dar şi poete care merită să fie citite mult mai mult, precum Grete Tartler, Constanţa Buzea, Gabriela Melinescu sau Marcela Benea, pentru a oferi doar câteva exemple. Sunt, de asemenea, incluse poete uitate, ca formidabila Eta Boeriu, cunoscută mai mult în rolul său de traducătoare decât de poetă, sau promiţătoarea Ileana Zubaşcu, care, oripilată de propunerea unui critic literar, care i-a cerut servicii sexuale în schimbul promovării ei pe scena literară, a încetat să mai aibă de-a face cu poezia, deşi a avut un debut strălucitor. Esenţial ni se pare, în continuare, să privim şi să confruntăm această moştenire, să o identificăm şi să o aducem la suprafaţă, din punctul în care ne aflăm acum, din prezentul marcat de toate urgenţele şi tensiunile lui.” (Alina Purcaru, Paula Erizanu)
