Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
Cezar Popa | © arhiva autorului

Cinci poezii de Cezar Popa

B.C.: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
Cezar Popa: Vreau să îmi găsesc comunitatea.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Cezar Popa
Data nașterii: 12 septembrie 1997
Locul nașterii: Bârlad
Domiciliu actual: Galați

1.
Cu fiecare salt în spațiu aveam mai mult de pierdut.
Am pierdut sideful încrustat în piele și calciul din oase.
Am pierdut nodul din gât și corpul care se ține pe picioare.
Am pierdut și fructele mici, strălucitoare, din focul lui august –
au căzut și au mucegăit.
Ultima oară am pierdut secretul ascuns în straturi
când s-a rătăcit fără să știe drumul spre casă.

2.
În orașul ăsta e mereu ceva care îmi scapă
ca o peliculă care mi se așază pe ochi,
un cifru slinos care-mi rămâne sub unghii.
Nu vreau să mă regăsesc în geografie răsucită –
sunt bine în liniștea mea.

3.
E întotdeauna alt cuțit care despică pământul
și o altă mare se cască-n derivă
dar tălpile mele încearcă mereu tăișul.
Ce rămâne în urmă e ceea ce trebuie să rămână. Știu,
dar întorc spatele și plec înainte să aflu răspunsul.
Îmi vine tot mai greu să cunosc empatia.
Bat de trei ori în lemnul cel mai îndepărtat
doar dacă scoate un ecou ca de iertare.

4.
For those who pass it without entering, the city is one thing; it is another for those who are trapped by it and never leave. There is the city where you arrive for the first time; and there is another city which you leave never to return. Each deserves a different name.

5.
Am ajuns fără să vrem la un soi de entropie.
Corpul se scaldă în deșeurile corpului,
părăsește malul ca să se întoarcă la mal.
Nu trebuie să-ți mijești ochii ca să o vezi:
e lama celei mai crunte veri.
Se spune că spațiul nu uită și nu distruge,
ci înghite definiții până la refuz.
E ca într-o fabrică unde totul se face înțeles,
un ordin al compasiunii de care te temi,
un limax pe care torni sare și îl vezi fierbând.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

3 poezii de Diana Geacăr

„Am 3 cărți pe care le tot învârt în minte: un volum de poezie început în 2017, care e mărișor și ar putea fi gata oricând, (…) o carte de proză scurtă (…) și un roman pentru copii.”

Iulia Dondorici: „În opera lui Dürrenmatt, animalele sunt o oglindă a oamenilor”

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii au fost invitații noștri, dialogând despre opera lui Dürrenmatt sau despre adaptările care au avut ca punct de pornire scrierile autorului elvețian. Acum, invitata noastră este Iulia Dondorici, doctor în filologie și traducătoare:

Nora Gomringer: Ce rămâne intraductibil

Traducerea presupune mult mai mult decât procesul de transfer; ea implică și traducerea percepției. Nora Gomringer vorbește despre colaborarea dintre autoare și traducătoare în explorarea planurilor unui text. Vorbind despre mirosuri, sunete și durerea care îl poartă pe cel ce caută cuvinte la capătul puterilor.