Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Irina Bruma

Cinci povestiri scurte și foarte scurte de Irina Bruma

Volumul de debut al Irinei Bruma se află în curs de publicare (și este cu totul deosebit).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Irina Bruma
Data nașterii: 26 august 1990
Locul nașterii: Criuleni, Rep. Moldova
Domiciliu actual: Codlea


IMPULS

Acum este supărată pe el pentru că nu o întreabă de ce era supărată mai devreme.
Așadar, ar putea spune că este supărată de două ori, chiar dacă mai devreme nu era cu-adevărat supărată, ci voise doar să-l tachineze pe marginea unui subiect de care acum nu-și aduce aminte exact care era. Însă lucrurile nu au ieșit așa cum își imagina: el nu a reacționat la așa-zisa ei supărare inițială, și abia acest lucru a făcut-o să se supere cu adevărat.
Dar acum nu poate să-i arate că este supărată, fiindcă asta ar însemna să recunoască că mai devreme mima supărarea, fapt care i-ar oferi lui, dacă nu o superioritate etică imediată, atunci cel puțin multiple ocazii de a o tachina mai târziu.

 

MATERNITATE

Până în acest moment, toate profețiile mamei s-au împlinit. Dacă îți porți bretonul atât de lung, o să chiorăști și o să porți ochelari toată viața! Dacă o să continui să fii atât de rea și de critică la adresa tuturor, o să te pedepsească Dumnezeu și o să te pricopsești cu un soț și mai negru-n cerul gurii decât tine!
Nu a rămas decât să se adeverească cea din urmă, pe care mama i-o spunea după fiecare discuție în contradictoriu, în care se vedea nevoită să capituleze, dar nu înainte de a mai împunge o dată: nimic nu îți doresc în viața asta mai mult decât să ai o fiică exact ca tine!
Poate că fix acesta este şi motivul pentru care tot amână să facă copii.

 

MOSTRĂ

E genul de femeie care ia în calcul toate posibilitățile, se pregătește pentru toate situațiile, își calculează meticulos planurile de rezervă. Chiar și așa, își face mereu griji. Are mereu treabă, încercând să anticipeze orice lucru neprezăvut, calculând variante secundare: este neobosită în lupta cu imprevizibilul.
Până și în rarele momente în care reușește să se așeze pe un scaun și să expire profund, dezmorțindu-și mușchii, sau când încearcă să închidă puțin ochii, plimbându-și globii încet de-a lungul orbitelor în semicercuri, fără a se gândi la ceva, încercați să vă concentrați pe mișcare în sine, așa cum a citit cândva într-o revistă, tresare imediat. Este luată prin suprindere de gândul că lipsa grijilor îi generează o grijă suplimentară, și anume grija faptului de a lăsa ceva să îi scape, fiind atât de neîngrijorată.

 

DILEMĂ

Are auzul mai fin decât al lui.
Aude, în tot vacarmul de pe Moșilor, cu geamurile închise și aparatul de aer condiționat pornit, greierii. Distinge, în freamătul de frunze răscolite de vânt, momentul exact când a picurat ușor pe coroanele bogate ale copacilor din fața blocului, chiar dacă ploaia a încetat înainte de a fi început cu adevărat. Când se ridică să închidă geamul, vede cum dispar petele de pe asfalt, zvântate de aerul cald al Bucureștiului. Dacă uită că are mâncarea pe foc sau un ibric cu apă la fiert, își dă seama de aceste lucruri când percepe schimbările acustice din fundal – abia atunci se aruncă spre bucătărie pentru a salva situația.
Are, cu siguranță, auzul mai fin decât el, care nu percepe niciuna din aceste nuanțe. Și totuși, se întreabă, de ce, când se uită la filme românești sau când trec pe lângă nişte adolescenți care își aruncă câteva replici printre flegme sau ascultă piese trap, trebuie mereu să apeleze la el și să aștepte cuminte până când i se spune despre ce este vorba, ca unui invitat special la o emisiune într-o limbă pe care nu o cunoaște.

 

DIFERENȚE

Diferența cea mai pregnantă dintre ei constă în modul în care privesc lucrurile.
Ea, spre exemplu, când e martora unui lucru care merge prost, vede întotdeauna un enorm potențial și este convinsă că ar putea face lucrul respectiv mai bine, învățând din eșecul la care tocmai a asistat.
El, în schimb, fiind martorul aceluiași lucru, este marcat de acea experiență, devenind ferm convins că acel lucru nu i-ar reuși nici lui.
Evident, modul în care ea vede lucrurile o aduce, deseori, în tot felul de situații, dintre care un număr greu de ignorat sunt neplăcute. Iese din ele destul de șifonată.
Atitudinea lui îl ține la adăpost de astfel de situații, chiar dacă, tangențial, situațiile ei îl implică și pe el. Aceeaşi atitudine, însă, îl face să rateze multe experiențe, dintre care câteva se puteau adeveri plăcute.
Când se gândește la această diferență, nu se poate decide nicidecum cu cine ar prefera să semene.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Bogdan Coșa este scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Jurnal de Berlin (17): Străin m-am mutat, străin mă mut din nou

“E important să vrei să te schimbi”, spune J. Lui J. îi place să fumeze și să discute ore în șir despre politică. Mie îmi place să fumez și să stau ore în șir în muzee. Sunt sigură că marea Nordului e încă albastră, chiar dacă vara asta nu am reușit să fac baie în ea.

Trei poezii de Laura Francisca Pavel

Laura Pavel este profesor la Facultatea de Teatru şi Film a Universităţii Babeş-Bolyai şi autoarea mai multor cărţi de teorie şi critică literară şi teatrală. Are în pregătire două volume de poezie, „Trucuri urbane” şi „Acţiuni şi protocoale”, pe care le va semna cu numele Laura Francisca Pavel.

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)

4 poeme de Ștefania Mihalache

Scriu de nevoie, mă întrerup din orice atunci când apare un poem, mă așez într-un colț cu laptopul și îl scriu. Dacă îmi vine în cap când nu sunt la laptop, țin minte trigger-ul și îl scriu când ajung în intimitatea laptopului meu.