Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
© Irina Bruma

Cinci povestiri scurte și foarte scurte de Irina Bruma

Volumul de debut al Irinei Bruma se află în curs de publicare (și este cu totul deosebit).

Nume: Irina Bruma
Data nașterii: 26 august 1990
Locul nașterii: Criuleni, Rep. Moldova
Domiciliu actual: Codlea


IMPULS

Acum este supărată pe el pentru că nu o întreabă de ce era supărată mai devreme.
Așadar, ar putea spune că este supărată de două ori, chiar dacă mai devreme nu era cu-adevărat supărată, ci voise doar să-l tachineze pe marginea unui subiect de care acum nu-și aduce aminte exact care era. Însă lucrurile nu au ieșit așa cum își imagina: el nu a reacționat la așa-zisa ei supărare inițială, și abia acest lucru a făcut-o să se supere cu adevărat.
Dar acum nu poate să-i arate că este supărată, fiindcă asta ar însemna să recunoască că mai devreme mima supărarea, fapt care i-ar oferi lui, dacă nu o superioritate etică imediată, atunci cel puțin multiple ocazii de a o tachina mai târziu.

 

MATERNITATE

Până în acest moment, toate profețiile mamei s-au împlinit. Dacă îți porți bretonul atât de lung, o să chiorăști și o să porți ochelari toată viața! Dacă o să continui să fii atât de rea și de critică la adresa tuturor, o să te pedepsească Dumnezeu și o să te pricopsești cu un soț și mai negru-n cerul gurii decât tine!
Nu a rămas decât să se adeverească cea din urmă, pe care mama i-o spunea după fiecare discuție în contradictoriu, în care se vedea nevoită să capituleze, dar nu înainte de a mai împunge o dată: nimic nu îți doresc în viața asta mai mult decât să ai o fiică exact ca tine!
Poate că fix acesta este şi motivul pentru care tot amână să facă copii.

 

MOSTRĂ

E genul de femeie care ia în calcul toate posibilitățile, se pregătește pentru toate situațiile, își calculează meticulos planurile de rezervă. Chiar și așa, își face mereu griji. Are mereu treabă, încercând să anticipeze orice lucru neprezăvut, calculând variante secundare: este neobosită în lupta cu imprevizibilul.
Până și în rarele momente în care reușește să se așeze pe un scaun și să expire profund, dezmorțindu-și mușchii, sau când încearcă să închidă puțin ochii, plimbându-și globii încet de-a lungul orbitelor în semicercuri, fără a se gândi la ceva, încercați să vă concentrați pe mișcare în sine, așa cum a citit cândva într-o revistă, tresare imediat. Este luată prin suprindere de gândul că lipsa grijilor îi generează o grijă suplimentară, și anume grija faptului de a lăsa ceva să îi scape, fiind atât de neîngrijorată.

 

DILEMĂ

Are auzul mai fin decât al lui.
Aude, în tot vacarmul de pe Moșilor, cu geamurile închise și aparatul de aer condiționat pornit, greierii. Distinge, în freamătul de frunze răscolite de vânt, momentul exact când a picurat ușor pe coroanele bogate ale copacilor din fața blocului, chiar dacă ploaia a încetat înainte de a fi început cu adevărat. Când se ridică să închidă geamul, vede cum dispar petele de pe asfalt, zvântate de aerul cald al Bucureștiului. Dacă uită că are mâncarea pe foc sau un ibric cu apă la fiert, își dă seama de aceste lucruri când percepe schimbările acustice din fundal – abia atunci se aruncă spre bucătărie pentru a salva situația.
Are, cu siguranță, auzul mai fin decât el, care nu percepe niciuna din aceste nuanțe. Și totuși, se întreabă, de ce, când se uită la filme românești sau când trec pe lângă nişte adolescenți care își aruncă câteva replici printre flegme sau ascultă piese trap, trebuie mereu să apeleze la el și să aștepte cuminte până când i se spune despre ce este vorba, ca unui invitat special la o emisiune într-o limbă pe care nu o cunoaște.

 

DIFERENȚE

Diferența cea mai pregnantă dintre ei constă în modul în care privesc lucrurile.
Ea, spre exemplu, când e martora unui lucru care merge prost, vede întotdeauna un enorm potențial și este convinsă că ar putea face lucrul respectiv mai bine, învățând din eșecul la care tocmai a asistat.
El, în schimb, fiind martorul aceluiași lucru, este marcat de acea experiență, devenind ferm convins că acel lucru nu i-ar reuși nici lui.
Evident, modul în care ea vede lucrurile o aduce, deseori, în tot felul de situații, dintre care un număr greu de ignorat sunt neplăcute. Iese din ele destul de șifonată.
Atitudinea lui îl ține la adăpost de astfel de situații, chiar dacă, tangențial, situațiile ei îl implică și pe el. Aceeaşi atitudine, însă, îl face să rateze multe experiențe, dintre care câteva se puteau adeveri plăcute.
Când se gândește la această diferență, nu se poate decide nicidecum cu cine ar prefera să semene.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

3 poezii de Valeriu A. Cuc

„E poezie din aia cinstită, ca în momentele de grație când ai terminat tot de băut și de fumat și prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una să-i spui tot și toate, fără frica de ridicol.” (Costi Rogozanu)

Trei poezii de Adelina Pascale

Adelina Pascale: „Scriu rar, despre lucruri care mă liniștesc și lucruri care mă provoacă. Nu am liniaritate în scris, dar încerc o geografie a instrumentelor personale de disecție. În momentul ăsta parcurg Asia.”

Trei poezii de Ionel Ciupureanu

Mă țin cu mâinile de capul meu bătrân. Simt și văd că Ionel Ciupureanu este încă tânăr, puternic, că își permite să întoarcă pe dos universul și să mute din loc zidul de care se sprijină uneori. Că poate intra în delir scurt și coerent. (Angela Marcovici)

Trei poezii de Denisa Ștefan

Scriu din foarte multe motive şi cam toate-s egoiste. Scriu pentru a nu mă simţi singură, scriu pentru a mă conecta cu cititorii, scriu pentru a pune un loc de întrebare acolo unde viaţa atârnă de un fir de aţă, scriu pentru a mă confesa.