Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
| ©

Cineclub Timișoara: Surname Viet Given Name Nam (1989)

26 iulie 2023 @ Cinema Victoria Timișoara • Proiecție F-SIDES Cineclub Timișoara • Q&A Daniela Rațiu
Cea de-a patra proiecție din acest sezon la Timișoara, se desfășoară în jurul temei 𝐅𝐥𝐢𝐩 𝐭𝐡𝐞 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭 𝐨𝐧 𝐫𝐞𝐬𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐠 – felurile diferite în care femeile au rezistat opresiunilor de-a lungul istorie, chiar dacă au trebuit să se supună în mod vizibil unui sistem care le-a subjugat autonomia. Cum rezistăm în fața nedreptății și ce supape ne alegem pentru merge mai departe?
𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐟𝐢𝐥𝐦
Surname Viet Given Name Nam (1989), 108′
Trinh T. Minh-ha, SUA
Contestatară a principiilor filmului etnografic și a noțiunii însăși de documentar, cineasta, scriitoarea și compozitoarea Trinh T. Minh-ha își îndreaptă atenția, în cel de-al treilea lungmetraj, asupra modurilor în care este formată și percepută imaginea femeii vietnameze atât între marginile identității naționale, cât și dintr-o perspectivă culturală externă, globală, dislocată.
Bazat pe volumul de interviuri Viêtnam, un peuple, des voix (de Thu Vân Mai), Surname Viet Given Name Nam se lansează drept un documentar despre condițiile dificile înfruntate de femei după reunificarea celor două Vietnamuri în 1976; în fundal, o bogăție de trimiteri literare și materiale audiovizuale imprimă o continuitate istorică între opresiunea din prezentul expunerii și statutul precar al femeii vietnameze sub numeroase regimuri, colonizări, separări, sau doar relații de supunere în cadrul familiei.
Pentru a-și legitima și mai puternic dezideratul critic de a vorbi nu ‘despre’, ci ‘în apropiere’ de subiect, de această dată Minh-ha propune mai întâi o construcție și apoi o desfacere a artificiului care se ascunde în spatele așa-zisei realități a documentarului; ea destabilizează astfel dinăuntru narațiunea unică, autenticitatea reprezentării și autoritatea discursului lui.
✍️ Georgiana Vrăjitoru, curatoare
📝 Pentru acest film, scriitoarea 𝐃𝐚𝐧𝐢𝐞𝐥𝐚 𝐑𝐚𝐭̦𝐢𝐮 propune ca răspuns* textul „În șoaptă” care poate fi citit pe Scena9 și audiat înainte de proiecție în sala de cinema. După film vă invităm să rămâneți la o sesiune de Q&A cu scriitoarea, moderat de Alex Higyed.
*Fiecare film din acest sezon va primi un răspuns literar din partea unei autoare române, invitate de scriitoarea Elena Vlădăreanu din echipa Premiile Sofia Nădejde, care va intra în dialog cu viziunea filmului, va contesta, va chestiona sau va privi din alte perspective tropii abordați de film.

Citește mai mult:

Așa cum au oamenii fantezii sexuale, eu tot visez că poezia mea o scriu toți ceilalți

Răzvan Țupa: Premiul „Gheorghe Iova” Textuare poate să continue doar ca un experiment în fiecare an. Prin iulie-august mi-am propus să vin cu o formulă care să fie funcțională, pentru că treaba cu juriul nu a funcționat. Pentru mine e o ocazie să pun la muncă potențialul relațional al poeziei, fix partea aia care face literatura să funcționeze dincoace de pagină. Mă rog, așa cum au oamenii fantezii sexuale, eu tot visez că poezia mea o scriu toți ceilalți.

Iris Wolff: „Îmi imaginez foarte viu situațiile atunci când scriu”

Iris Wolff face parte dintr-o generație de autori contemporani cu origini în România care se bucură de un real succes în țara de adopție. Deși și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Germania, în povestirile sale revine mereu ținutul transilvan, acest paradis pierdut al copilăriei autoarei.

Adela Holdon: November spawned a monster

Acest text a fost scris în cadrul Clubului de (re)scris coordonat de Mădălina Timofte (jupânesele.ro), un atelier de scriere creativă centrat pe conceptul sezonului 4 F-SIDES Cineclub – Flip the script, care își propune răsturnarea scenariilor patriarhale prin literatură și film.

Patru poeme de Mircea Andrei Florea

„Mircea Andrei Florea <> două voci pe cât de inofensive în contexte mundane, pe atât de dificile și de pretențioase în poezie: una a timidității extreme, hipersensibilă până la neverosimil, o alta fermă, potrivită rostirii de enunțuri gnomice, sentințe tăioase, reci propoziții anti-confesive.” – Olga Ștefan