Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Petre Fall

„Cititul e o vâjâială imediată, urgentă pentru mine, un mediu al excesului necesar”

Acum câteva zile a avut loc ediția inaugurală a clubului de lectură LESE, care s-a desfășurat online. Având-o pe poeta Cosmina Moroșan drept moderatoare, nu ne-a mirat să auzim că participanții s-au declarat încântați. Am invitat-o pe Cosmina să ne spună mai multe despre inițiativa Goethe Institut Bukarest, despre cartea pe care a ales s-o discute cu participanții la această primă ediție, de ce a fost atât de mișto, cum umblă vorba, ce mai citește în timpul liber, cum a devenit ea însăși o mare și înfocată cititoare, ce mai recomandă din această poziție, cum și despre necesitatea unui club de lectură în 2020, în pandemie, când lumea are destule pe cap.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Am crescut influențată de o cititoare înfocată, profesoara mea de limba engleză, Elena Rusan, una din cele mai bune prietene ale mele: ea avea 20 și ceva, eu 12, 13 când ne-am cunoscut. Eram un burete și a știut să trimită săgetuțele potrivite (ea, săgetătoarea cea nomad-înțeleaptă…) înspre cilii mei super dispuși atunci. În drumeții pe tăpșane luminoase, pe scaune de autocare, din primele noastre excursii/ tabere în afară (s-a întâmplat să fie chiar în spațiul german, ha!) îmi recita Rilke sau îl descopeream pe buhăitul și fascinantul Heinrich Böll împreună. Unul din primii poeți care m-au intrigat pe bune a fost, prin ea, e.e.cummings. În clasa a 6-a, anii 2000, pe o tablă de clasă din Câmpulung Moldovenesc, scârțâia poemul “you said is”.

Cititul e o vâjâială imediată, urgentă pentru mine, un mediu al excesului necesar. O formă (chiar sălbatică!) de sabotare a apatiei și a oboselii de orice fel, a clișeului care ne ferfenițește rău, uneori cu zilele, a prostiei de afară, dar și cea de pe dinăuntru. Ritmurile, disonațele din timpul lecurii pot preface un suflet, până la urmă (nu râdeți de parcă ar vorbi o bătrânică, ce spun să rămână foarte literal!). E atât de miraculos și de bizar modul concret în care textul îți lucrează carnea…

 

Astfel, la fel ca Alva cumva, personaj drag mie din Sfârșitul singurătății de fragiluțul, șmecheruțul Benedict Wells, romanul discutat în cadrul clubului online de lectură Lese, m-am simțit mai mereu perfect citind, dar și discutând despre asta, adică așa: “inabordabilă și protejată”. Mi s-a creat în cap, de-a lungul timpului, un singur imperativ amuzant legat de un posibil dialog despre parcurgerea unui text: cel al entuziasmul pentru materialul respectiv (sau al unei afectări colorate intens, care să uimească spontan mintea). Cluburile de lectură din viața mea au fost destul de private, citeam/ împărțeam lecturi cu câte o prietenă/ iubit, dar asta ne construia, iriga sau chiar submina din intricările care ne (dez/re)legau, deci aveau efect concret. Astfel, m-am aruncat în mini-comunitatea virtuală a grupului de la Lese precum Kostiuk, o tenisimenă neexperimentată într-un turneu de mare șlem: impulsivă și dârză. Mediul virtual poate aduce a spațiu confesiv, de spovedanie eternă in absentia, mai ales când tehnologia ne obligă să închidem microfoanele și video-urile celorlalți participanți, ele activându-se doar când cineva vrea să intervină. În contextul mlăștinos al pandemiei, însă, bucuria de a auzi voci și gânduri desfășurându-se, depășește ariditatea platformei de pe net.

Am plănuit o șezătoare virtuală în care se ne ghiontim reciproc, chiar și printr-un oftat amuzat, explodând în căști cât un booster de energizare. Voiam să modulez mai degrabă intervențiile și nu să moderez opinii sau să mediez aruncări, ci să creăm împreună o familiaritate agitată ideatic. Presupun că a ieșit, că a fost efervescență, însă mult s-a datorat și cărții discutate, cred. E un roman intrigant, devin amuzant-conspirativă dacă problematizez mizele scriitorului în raport cu haosările emoționale pe care le-ar putea cataliza. A fost pentru mine, personal, tema pierderii din roman, mult prea puternică astfel încât să-mi creeze o senzație literalmente de rupere interioară și să-mi genereze efectiv… plâns, ca la un roboțel prea obosit să mai adoarmă după tone de amintiri injectate aproape brutal? E stratul ăsta de hipersensibilitate (destul de curat explorat (poate prea curat?) de scriitor în fiecare episod al remisiilor nenorocirilor), unul poate prea subțire, nivelul ideatic al cărții construindu-se, stilistic vorbind, la limită cu un limbaj poate prea psihologizant, lejer? Mi-am pus întrebările astea și le-am adresat și partenerilor de discuție, vi le adresez și vouă cu recomandarea insistentă să citiți romanul (măcar pentru a afla ce issues fierbinți stau să vă explodeze la cel mai mic stimul emoțional).

Așa cum am făcut-o și în timpul clubului de lectură, o să trimit oamenii înspre referințe legate de cărticica pe care am lucrat împreună: de la beatnici, la Salinger, Carson McCullers, înspre proză românească contemporană, pigmentate cu cartografieri filosofice, oricât de puține. Aș citi și discuta într-un astfel de club virtual care, atenție, poate ajuta enorm anxioșii prin formatul său non-invaziv (se alunecă intuitiv pe modulațiile vocii ceiluilalt, turațiile unei dezbateri leșioase sunt puternic diminuate în conextul ăsta), Kaspar-ul lui Peter Handke. Avem nevoie de nițică dubioșenie de clovn în viață. Asta mereu.

© Polirom

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Corina Sabău: „Într-un sondaj recent, cei mai mulți politicieni, întrebați ce citesc, au răspuns Biblia”

În acest an, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE , a luat ființă Bursa de creație DLITE, cu sprijinul Goethe Institut București. Juriul a acordat două premii, iar Corina Sabău este câștigătoarea Celei de-a Doua Burse de Creație DLITE – ediția 2021, în valoare de 1.000 de euro. Vă invităm să citiți un interviu cu prozatoarea:

Repetiție pentru o lume mai bună

Mihai Radu este câștigătorul Bursei de Creație DLITE – ediția 2021, în valoare de 1500 de euro; vă invităm să citiți un fragment din romanul lui în lucru.

Câștigătorii Burselor de Creație DLITE – ediția 2021

Așa cum vă spuneam la începutul verii, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE, ne-am propus să vă mulțumim cât mai concret posibil că ne-ați fost și ne sunteți alături. Printre altele, oferindu-le autoarelor și autorilor români, pe care le/îi respectăm și le/îi citim cu atenție, o bursă de creație în valoare de 1500 de Euro.