Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Orsho Balint.

#ColecțiaDeCărți: Bogdan Coșa, Andrei Dósa și Vlad Drăgoi @ Augustin (Brașov) și Măstăcani (Galați)

Grădinițele și școlile s-au închis chiar în ziua în care trebuia să-i cunosc pe copii din Augustin, jud. Brașov, cu care urma să lucrez.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Școala de Valori mă invitase, alături de Elena Vlădăreanu, M. Duțescu și Cristina Ispas, să fiu unul din facilitatorii principali ai programului lor, Colecția de Cărți, menit să încurajeze cititul în rândul elevilor proveniți din medii defavorizate cultural, și îmi dăduse mână liberă să-mi aleg două ajutoare de nădejde, să mă înlocuiască parțial în două din cele șase vizite pe care fusesem de acord să le fac, să nu se sature copii de aceeași figură.
Profesorii cu care am luat legătura, doi tineri foarte dedicați, staționați în Augustin via Teach for Romania, mi-au propus să-i cunosc pe copii pe 11 martie, de ziua meseriilor. În școală aveau să fie prezente cadre medicale, sportivi, tehnicieni (și ce mai găseau ei), era un pretext cum nu se putea mai bun.
Andrei și Vlad au acceptat fără rezerve să vină cu mine încă din prima zi, în calitate de traducător, respectiv librar, convenind să se întoarcă la copii ca poeți și prozatori în cadrul ultimelor două ateliere ale proiectului.

Anunțul prim-ministrului a căzut în ajun, la scurt timp după ce am stabilit cu cei doi la cât trec să-i iau și în ce ordine.

În zilele care au urmat, văzând ce se întâmplă în țară, ne-am luat gândul de la întâlnirile cu elevii. Starea de urgență nu lăsa loc de îndoială.

Două săptămâni mai târziu însă, Școala de Valori ne-a anunțat că mută întregul proiect pe Zoom.

Natalia și Adrian au fost încântați să afle că cei mici vor avea ocazia să ne cunoască și au făcut tot posibilul ca elevii care aveau acces la un smarphone să se conecteze la noua oră stabilită; unde elevii nu aveau de pe ce să se conecteze, au vorbit cu părinții lor, au instalat aplicația pe dispozitivele pe care s-a putut, și, unde nu s-a putut, cu vecinii, care i-au lăsat în curte sau la gard.

Când i-am văzut, pe unii dintre ei, adunați câte trei deasupra unui telefon, am și uitat ce voiam să le spun.

Le-am vorbit întreaga seară despre citit ca bilet de ieșire din sărăcie; despre cum s-a întâmplat asta în cazul meu.

La al doilea atelier, pentru că Natalia și Adrian nu au mai putut sacrifica zece ore ca să convingă părinții plecați cu calul la pădure că literatura merită o șansă, am avut mai puțini participanți, chiar dacă l-am ținut de două ori – o dată, pentru cei care putea folosi Zoom, o dată, pentru cei care nu puteau lua legătura cu noi decât pe Facebook Messenger.

Pentru că nu toți elevii citeau cu ușurință, ca să fiu sigur că avem în baza a ce porni o discuție, le-am interpretat ad-hoc „Școala de magie”, o povestire de Michael Ende, pe care am mărunțit-o apoi împreună.
La al treilea atelier nu s-a conectat nimeni, nici pe Zoom, nici pe Facebook Messenger. Natalia și Adrian mi-au explicat ulterior că, deși elevii confirmaseră că sunt liberi în ziua și la ora propuse de mine, n-ar fi trebuit să mă încred în spusele lor, nu se descurcă să gestioneze singuri timpul. Se adeverise că majoritatea avuseseră alte lecții la ora aceea, dar nu-și dăduseră seama că există o suprapunere.

Am repetat cel de-al treilea atelier, iar cei de la SDV mi-au mai făcut legătura cu o școală, din județul Galați de data aceasta.

Chiar dacă elevii din Măstăcani erau mai bine pregătiți, provenind din familii cu o situație financiară stabilă, am ales să discut și cu ei pornind tot de la basmele și povestirile pentru copii pe care le pregătisem inițial; în cazul în care cineva din Augustin ar fi putut să se conecteze, să existe o continuitate, să nu aibă de suferit.

Din păcate, nu ni s-a mai alăturat nimeni.

 

La al cincilea atelier li l-am prezentat pe Andrei Dósa, care le-a vorbit despre poezie. Las mai jos mărturia lui despre experiența avută:

Am încercat să le vorbesc elevilor într-o cheie cât mai personală, să le prezint parcursul meu. Pe scurt, cum am ajuns de la un dezinteres pronunțat față de literatură la a scrie eu însumi poezii. Le-am povestit copiilor care au fost factorii cheie care au contribuit la asta. Apoi, le-am citit câteva poezii scrise de autori români contemporani. În acest scop, am selectat texte care să le suscite interesul. După lectură am discutat pe marginea textelor.

Ultimul atelier a fost dedicat benzilor desenate, iar elevii au fost vrăjiți de materialele și poveștile pregătite de Vlad Drăgoi:

M-am entuziasmat foarte tare încă de cînd Bogdan mi-a propus să vorbesc elevilor despre benzi desenate – un domeniu pe care nu pot să spun că l-am studiat exhaustiv, însă pentru care am o pasiune crescîndă, susținută, de cîțiva ani buni – și pot să zic că, imediat ce am început să schițez planul prezentării, m-am găsit în ipostaza de a dori să întocmesc, cu mare plăcere, o documentație cît mai detaliată și ramificată despre tot ceea ce reprezintă universul benzilor desenate pentru mine, de la un istoric personal al primului meu contact cu acest mediu, pînă la analize ceva mai aprofundate pe cîteva titluri alese de mine. În timpul cursului elevii au fost receptivi, am sesizat destul de repede că este un domeniu pe placul lor, mai ales că am putut face frecvent paralele între banda desenată în discuție și mijloace media (în principal filme – mai precis adaptări ale benzilor desenate prezentate – și jocuri video) cu care ei sunt mai mult decît familiari. Atît Irina cît și Bogdan au intervenit deseori în timpul prezentării și, pe lîngă moderarea atelierului, am reușit să purtăm dialoguri foarte lămuritoare și fluide despre diverse teme sau probleme pe care benzile desenate în discuție le înaintau, fie că erau chestiuni de bază, cu privire la stilul de grafică folosit sau culorile folosite, pînă la aspecte ceva mai complexe, cum ar fi prezentarea climatului politic sau trăsăturile morale ale personajelor. Legat de acest punct, chiar dacă uneori am avut senzația că, din partea mea, discuția tindea uneori să devină puțin academică, puțin prea plină de detalii și divagații, am fost plăcut surprins chiar în momentele următoare să observ că elevii sunt în continuare atenți și genuin interesați de subiect, de referințele și paralelele care inevitabil erau legate de lumea pe care ei o cunosc, de aspirațiile și hobby-urile lor. În zilele de după atelier am continuat și voi continua să le furnizez gradual, dozat, mici porții de informație legată de benzile desenate, pe grupurile online ale Școlii de Valori.

Deși ar fi fost mai firesc și, cred eu, mai interesant pentru toată lumea dacă am fi putut fi prezenți în carne și oase în fața elevilor, suntem bucuroși că am reușit să le transmitem celor care au avut șansa să se conecteze și să participe la atelierele noastre măcar o parte din ce plănuiserăm; mai mult, pentru că nu am avut cum să le dăm cărțile pe care editurile Trei și Humanitas, foarte generoase, ni le-au oferit sau ne-au permis să le alegem chiar noi pentru elevii care au participat la ateliere, ne-am înțeles că îi vom vizita în toamnă; dacă situația o va permite, ne propunem să mergem în ambele școli și să le ducem cadourile care li se cuvin, patru titluri care să completeze sau să pună bazele colecției lor de cărți.

Colecția de Cărți este un proiect implementat de Școala de Valori, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și implementat cu susținerea partenerilor Humanitas, Trei, Forbes, Goethe Institut și Radio România Cultural.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Bogdan Coșa este scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Un poem de Elena Boldor

„Elena nu se teme să arate piele învinețită pe sub strasurile de siliciu și să încerce să îmbrățișeze întreaga lume în gol, strângându-se de fapt pe sine la piept.” (Florentin Popa)

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)

Open Call: Media Incubator 2021

Dacă sunteți pasionați de jurnalism și vreți să descoperiți tainele presei de calitate, Goethe- Institut București vă invită între 14 – 17 octombrie 2021 la MEDIA INCUBATOR București, un eveniment ce presupune întâlniri cu speakeri, workshopuri cu mentori – jurnaliști români și germani consacrați, ori activități conexe.