Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
©

Dacă Paul Celan ar fi în fața mea, l-aș invita să ne plimbăm prin Tübingen

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitoarea Krista Szöcs.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

În ultimul volum din Lupta mea, Karl Ove Knausgaard analizează pe mai mult de 50 de pagini
câteva versuri de Paul Celan. Trece nu doar prin analize semantice și stilistice, dar și prin
biografia lui Celan, prin religie și filozofie, doar ca să ajungă, de cele mai multe ori, la problema
identității. Poemele lui, afirmă Knausgaard, anulează tot ce ne-a fost oferit de cuvinte – prin
urmare de lume – ca să ne deplaseze dintr-un spațiu în altul, în căutarea identității. Am citit
paginile acestea chiar după un timp în care m-am întors la poezia lui Celan, pe care până de
foarte curând, nu o puteam înțelege pe deplin. Aveam mereu senzația că rămân în urmă, că nu
dispun de limbajul necesar sau că pur și simplu Paul Celan distruge limbajul. De ce acum totul s-a
schimbat? Pentru că așa cum spune și Knausgaard, identitatea pregnează în poemele lui, iar
problema identității se pune și acum între mine și multele bagaje nedesfăcute. Dacă Paul Celan ar
fi în fața mea, l-aș invita să ne plimbăm prin Tübingen. Să-mi povestească în timp ce pașii noștri
se aud aritmic, ca niște bătăi de ceas vechi, pe străzile liniștite ale lui Hölderlin, dacă a reușit să
își păstreze identitatea în toate călătoriile lui, și dacă da, cum. Dacă între Franța, Germania,
România, Israel reușea să își schimbe conținutul bagajelor și să observe dacă identitatea lui
depindea de un loc, de o limbă învățată, sau pur și simplu era „a state of mind” care depindea de
momentele scurte în care credea că în sfârșit aparține unei culturi. Să răspund eu la această
întrebare încă nu pot. Chiar cu ajutorul lui Paul Celan încerc să-mi dau seama de cât timp este
nevoie și cum poate poezia ajuta la construirea sau deconstruirea unei identități. „Mother, they
write poems”, scrie Paul Celan într-un poem, și asta ne-ar putea ajuta să înțelegem, poate și
numai pe un sfert, de ce nimeni nu poate întrerupe o tăcere care anunță absența.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru este poetă și jurnalistă. Fondatorul revistei online de literatură și multimedia Crevice. A realizat numeroase proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz, în toamna acestui an.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Trei poezii de Laura Francisca Pavel

Laura Pavel este profesor la Facultatea de Teatru şi Film a Universităţii Babeş-Bolyai şi autoarea mai multor cărţi de teorie şi critică literară şi teatrală. Are în pregătire două volume de poezie, „Trucuri urbane” şi „Acţiuni şi protocoale”, pe care le va semna cu numele Laura Francisca Pavel.

Open Call: Media Incubator 2021

Dacă sunteți pasionați de jurnalism și vreți să descoperiți tainele presei de calitate, Goethe- Institut București vă invită între 14 – 17 octombrie 2021 la MEDIA INCUBATOR București, un eveniment ce presupune întâlniri cu speakeri, workshopuri cu mentori – jurnaliști români și germani consacrați, ori activități conexe.

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)

Jurnal de Berlin (17): Străin m-am mutat, străin mă mut din nou

“E important să vrei să te schimbi”, spune J. Lui J. îi place să fumeze și să discute ore în șir despre politică. Mie îmi place să fumez și să stau ore în șir în muzee. Sunt sigură că marea Nordului e încă albastră, chiar dacă vara asta nu am reușit să fac baie în ea.