© Heinz Köster/ullstein bild/Getty Images Paul Celan, 1967

Dincolo de cei 100 de ani mai stau să vină alți o mie

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Nona Rapotan, profesoară, jurnalist cultural și editorul-coordonator BookHub.ro

Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba?

Cum se vede lumea de acolo, de dincolo de toate cele rele și nedorite ce ni se întâmplă acum? Cum e să fii poet într-o lume a Poeziei însăși?

Ce crezi că ți-ar răspunde?

Cred că mi-ar răspunde în versuri:

Nisipul din urne
Verde-mucegai este casa uitării.
La fiece poartă-adiindă se-nvineţeşte menestrelul tău decapitat.
El îţi bate toba din muşchi şi-amar părul sexului;
cu degetul supurind al piciorului îţi pictează sprînceana-n nisip.
Mai lungă-o desenează decît era, şi roşul buzei tale.
Tu umpli-aici urnele şi ţi-ai hrăni inima.

sau…

Astfel ai devenit tu însăți, oare,
cum niciodată eu nu te-am ştiut:
îți bate inima în largul mare,
tocmai într-al fîntînilor pămînt,
unde nu bea vreo gură; nici vreo formă
să pună umbrelor hotar nu vrea,
unde și apa curge doar de formă
şi precum apa spumegă părerea.
În toate, însă, fîntînile-ai urcat,
părerii oferindu-te, plutind.
Un joc acolo chiar tu ai inventat,
care uitat de toți va fi fiind.

Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?

Ce l-aș întreba acum și aici pe Paul Celan? Nu știu care ar fi prima întrebare… dar știu că, înainte de orice cuvânt e o tăcere. Una incomensurabilă, atât de necesară construirii unui dialog. Și după tăcerea asta atât de plină de cuvinte, l-aș întreba despre meridian și despre Naum, despre cum este să locuiască în propria lui poezie, despre ce se mai păstrează din credințele lui. Despre cât de des îi este cu albastru-n suflet, despre cum e să nu-ți afli sfârșitul niciodată, pentru că ai intrat în memoria cititorilor care, iată, vă rostogolesc gândurile iar și iar.
Paul Celan, 100 de ani de la naștere. Dar dincolo de cei 100 de ani mai stau să vină alți o mie. Și încă o mie. Și iată cum devine posibilă veșnicia. Îți mulțumim, poete, că ne-ai arătat că este posibil să facem parte dintr-o veșnicie atât de caldă și de umană!

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Daniela Rațiu: „Mulțimea devine locul în care individul se pierde, eul colectiv se formează, se metamorfozeză, se deformează”

Daniela Rațiu a publicat un nou roman, Ultimul an cu Ceaușescu, în colecția Biblioteca de Proză Contemporană de la editura Litera. În ultimul an al erei ceaușiste, românii așteptau „să se întâmple ceva”, în vreme ce Europa de Est era cutremurată de căderea Zidului Berlinului. Pe acest fundal, romanul urmărește viața unei familii care trăiește experiențele traumatizante ale totalitarismului, aflat la final.

Contradicția care există între doi termeni

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Alexandru Bulucz, poet și traducător.

„Harta”, de Irina-Roxana Georgescu

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Irina-Roxana Georgescu, care integrează în textul său citate din opera scriitorilor Ernst Jünger și W. G. Sebald:

Adelina Pascale: „Să apăs butonul și să mă teleportez în visul de azi-noapte”

Adelina Pascale a câștigat, la douăzeci și șase de ani, cea de-a XI-a ediție a Concursului de debut „Max Blecher”, publicând „maki for 2”. Anastasia Gavrilovici scrie pe coperta a patra: „maki for 2 se aseamănă cu o cabină de simulare VR, în care ești pur și simplu atras, fără să te poți opune, pe o orbită seducătoare și de o luxurianță imagistică de-a dreptul amețitoare, unde lucrurile care îți sunt prezentate par atât de reale și firești, dar „la atingere totul dispare”.