© Heinz Köster/ullstein bild/Getty Images Paul Celan, 1967

Dincolo de cei 100 de ani mai stau să vină alți o mie

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Nona Rapotan, profesoară, jurnalist cultural și editorul-coordonator BookHub.ro

Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba?

Cum se vede lumea de acolo, de dincolo de toate cele rele și nedorite ce ni se întâmplă acum? Cum e să fii poet într-o lume a Poeziei însăși?

Ce crezi că ți-ar răspunde?

Cred că mi-ar răspunde în versuri:

Nisipul din urne
Verde-mucegai este casa uitării.
La fiece poartă-adiindă se-nvineţeşte menestrelul tău decapitat.
El îţi bate toba din muşchi şi-amar părul sexului;
cu degetul supurind al piciorului îţi pictează sprînceana-n nisip.
Mai lungă-o desenează decît era, şi roşul buzei tale.
Tu umpli-aici urnele şi ţi-ai hrăni inima.

sau…

Astfel ai devenit tu însăți, oare,
cum niciodată eu nu te-am ştiut:
îți bate inima în largul mare,
tocmai într-al fîntînilor pămînt,
unde nu bea vreo gură; nici vreo formă
să pună umbrelor hotar nu vrea,
unde și apa curge doar de formă
şi precum apa spumegă părerea.
În toate, însă, fîntînile-ai urcat,
părerii oferindu-te, plutind.
Un joc acolo chiar tu ai inventat,
care uitat de toți va fi fiind.

Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?

Ce l-aș întreba acum și aici pe Paul Celan? Nu știu care ar fi prima întrebare… dar știu că, înainte de orice cuvânt e o tăcere. Una incomensurabilă, atât de necesară construirii unui dialog. Și după tăcerea asta atât de plină de cuvinte, l-aș întreba despre meridian și despre Naum, despre cum este să locuiască în propria lui poezie, despre ce se mai păstrează din credințele lui. Despre cât de des îi este cu albastru-n suflet, despre cum e să nu-ți afli sfârșitul niciodată, pentru că ai intrat în memoria cititorilor care, iată, vă rostogolesc gândurile iar și iar.
Paul Celan, 100 de ani de la naștere. Dar dincolo de cei 100 de ani mai stau să vină alți o mie. Și încă o mie. Și iată cum devine posibilă veșnicia. Îți mulțumim, poete, că ne-ai arătat că este posibil să facem parte dintr-o veșnicie atât de caldă și de umană!

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Răzvan Ventura: Rănile pe care le deschide neîncetat fiecare vers al lui Celan

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Răzvan Ventura.

Ion Agaci: „Pentru mine toți oamenii pot deveni într-o oarecare măsură speciali”

Vă recomandăm volumul de poezie Șampanie pentru acest sfârșit, de Ion Agaci. Dumitru Crudu a scris pe coperta a IV-a: „Ion Agaci este un solitar. El nu face parte din grupările și găștile literare la modă și nici nu scrie cum se scrie astăzi. Poeziile sale au aerul că epoca mizerabilismului și post-umanului s-a terminat.”

Karácsonyi Zsolt: „Faust vrea un suflet etern într-un trup etern”

Recent, a apărut un volum de poezie care nu poate fi trecut cu vederea, „Faust pe mări”, de Karácsonyi Zsolt, despre care George Volceanov scrie: „Având de ales între iadul imaginat de Dante sau Marlowe și Raiul lui Goethe, Karácsonyi Zsolt a preferat o a treia cale – cea a apei, a purificării și a metamorfozei.”

„wo sich die füchse gute nacht sagen” de Ramona Boldizsar

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ramona Boldizsar, care pornește de la poemul solie, de Ingeborg Bachmann.