©

Dorința de a descoperi ce e în next level

La Editura Paralela 45 a apărut volumul de poezie Hype, de Hose Pablo. Marius Ianuș scrie pe coperta a patra: „Hose Pablo e un histrion, un specialist al gesturilor poetice cu dublu, triplu sau quadruplu înțeles.” Am dialogat cu Hose Pablo despre ce este hype și anti hype:

Care sunt primele amintiri legate de internet, de jocuri, de trecerea de la un level la altul?

Prima dată când am fost la un internet cafe am dat search la Kim Saelens. O jucătoare de volei, din lotul Olandei. O bună vreme parolele ulterioare ale e-mail-urilor erau legate de ea. Nu sunt sigur dacă era google search sau yahoo. Era prin 2001. Iar jocurile au apărut în viața mea mult mai târziu.
La drept vorbind nici măcar nu sunt gamer. Acum urmăresc jocurile astea cu trailere bengoase, adevărate filme. Dar o fac pentru că fac social media pentru consolele astea noi PS4 Pro etc.
În copilărie au fost jocurile pe consolele de 16 bit. Super contra etc.

Dacă ți-ai crea propriul joc virtual, cum ar fi acesta?

Probabil ar fi despre propriile neputințe. Am în vedere viciile și rutina. Ai depășit o zi și poate ai rezistat unei slăbiciuni și ai câștigat level-ul. Dar a doua zi pierzi inevitabil și revii la stage 0. Și iar ai doar trei încercări pe care le fuți din prima. Și totul într-o atmosferă cinematografică ca în Death Stranding, apocaliptic.

Există momente de frustrare și de bucurie în jocuri. Ce ți se pare mai plăcut, ce moment al jocurilor te face să continui?

Aș zice fără să mă gândesc că dorința de a descoperi ce e în next level. Curiozitatea. Challenge-ul, ca în viață. Nu e ok să uităm faptul că în fiecare dintre noi mai este un copil care nu și-a terminat jocul. Care luptă cu părintele.
Plăcut e doar faptul că te izolează de anturajul în care te afli. E ca o uitare.
Trăiam o viață feerică în Legend: Legacy of the Dragons. Beam și jucam, vai.

„forumul e o căsuță din povești“, scrii. Ai putea găsi un spațiu din viața reală la fel de ideal ca acesta?

Căsuțele noastre din povești – în real life nu sunt altele decât dependențele noastre. Zonele în care noi ne creăm micile universuri, abuziv adesea. Ne înfășurăm în ele și ne este bine. Scoatem năsucul până la muncă și înapoi.

Când dai reboot la anumite lucruri?

Am dat câteva reboot-uri la viața mea, probabil în marele drame. Care nu erau de fapt deloc drame, doar adolescentisme întârziate. Și de facto, orice ți se întâmplă trebuie acceptat și trăit. Reboot-urile nu funcționează, cel puțin în real la mine.

Atunci când îți dorești să te transformi într-un obiect, cât de aproape ajungi de ceea ce-ți dorești? Care-s senzațiile?

Uffff. Deloc departe.
Îmi deconectez mintea și grijile atunci când urc pe bicicletă. Chiar dacă am 100 de kilograme.
Mă distrez ca un copil și uneori depășesc limita, dar despre asta e boring.

Dacă ai reușit să deosebești hype-ul de anti hype, ce te-ar mai interesa în afara spațiilor lor?

Eu sunt foarte curios și îmi place să-mi bag nasul peste tot. Adevărul e că mă plicti repejor.
Iar dacă e hype mă ține alături obsesiv maniacal. Dacă descopăr o piesă după care mor, n-am
nicio șansă să scap de ea până n-o consum, până nu mi-e greață de ea. Cred că așa e la toți.
Nu mă face asta deosebit sau altcumva față de restul.

Care ar fi spațiile în afara hype și anti hype. În imaginația mea ele se răsfrâng în toate domeniile noastre de activitate.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Radiografiile personale și escapadele ficționale

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Ciprian Măceșaru.

Maria Miruna Solomon: „cei rămași”

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitata de astăzi este Maria Miruna Solomon:

Șerban Axinte: „Despre o dragoste, fie ea trecută sau actuală, nu se poate povesti decât tot prin poezie”

Recent, Editura Cartier a publicat volumul de poezie „Scrâșnetul dinților”, de Șerban Axinte. Despre acest volum O. Nimigean scrie: „Crâncenă carte, de moarte, de dragoste, de boală, de limită a limitelor. Reuşeşti să fii autentic acolo unde cei mai mulţi mimează, se exhibă, se încadrează într-un trend al transgresiunilor de fiţe. Tu însă eşti autentic. Ai fost acolo, eşti acolo, mori şi învii cu adevărat. Ai scris o carte care va rămâne. „

O perlă întunecată, literară a fantasticului

Flavius Ardelean a publicat romanul fantasy „Scârba sfântului cu sfoară roșie” la editura Homunculus Verlag, în Germania, în traducerea Evei Ruth Wemme, în 2020. Presa germană a întâmpinat cu multă căldură acest roman, iar mai jos redăm câteva fragmente: