găsește-mă sub frunzele negre, găsește-mă în apele subterane, găsește-mă în privirea crucișă, argintie, de zburător, creatură din al treilea strat de lumină, sau poate e prea simplu, întreabă iarba, întreabă ierburile, recunoaște-ți corpul, găsește-mă în globul de zăpadă, în interiorul cristalului, îți voi vorbi în prima ta limbă, care trece prin tine ca nervurile unei frunze, o dună de nisip, recunoaște-mă după efectul lacrimar, gândirea umană, lor li se iartă orice dacă plătesc.
creaturi zburătoare, umbre netede, într-un gard viu spinos, somn aproape veșnic. te văd prin lumină, cântărit. pe muchia unui cuțit, al cui. aripi de libelulă, sunete ușoare. cât de târziu este deja. dar despre altceva e vorba, că vreau să ating, să ajung în lumină, să-mi fie dor în cădere liberă. am spus că noaptea nu e albastră și apa nu e albastră. apa e albă. are blană. totul cândva se întoarce înapoi fie în nisip, fie în noapte, fie în energie aurie.
Alke Stachler (n. 1984) a studiat în Augsburg și Swansea/Wales engleză și literatură germană contemporană. În 2016 i-a fost publicat volumul de poezie „dünner ort”/„locul subțire” (edition mosaik, Salzburg), care reprezintă o colaborare între poetă și artista vizuală Sarah Oswald, iar în 2019 cel de-al doilea volum, „geliebtes biest”/„iubită bestie” (edition mosaik, Salzburg), pentru care a obținut bursa oferită de Ministerul Cercetării și Culturii al Landului Bavaria și Premiul „Bayerischen Kunstförderpreis“. http://quadratur-des-herzens.blogspot.com/
