Cosmina Moroșan | © arhiva autoarei

Două poeme noi de Cosmina Moroșan

Cosmina Moroșan scrie o poezie bizară și spectaculoasă, discretă și în același timp curajoasă. Căutați „beatitudine (eseu politic)” în librării.

Tavan de cort
cu Elena M.

În pensiuni decolorate – serii –
umilirea nu-i mai.
Carnea de vițeluș
și mânjelile pe caroserii
le-am înlocui cu puterea
de a lăsa puterea
pentru Gol Amplu.

Împreună cu nucu
flamboaiant se trezește-n nopți cuțelu și
vâjâie a jale, apoi a bucurie gâjâie.
Sâmburii – plete uscate
în rotator
zemuiesc compostu sau
rândunele sigilează safe pământul.

Reziduuri de mișcări fac o lucrare:
====evoluția dispersivă a infuzorilor====.
Cârrtíțele care dau binețe
cântă în căști cu capu-n castronel
turcoaz.

S-a pus praf tandru
pe publicul activ, căpițe
și cedru.
Cu Mugurilă-s la suc,
lângă leușteanul blocarilor
în viața muștelor.

‘sama la erorile benefice!! zice
cât te cocoți pe mocasini,
în pulovăr norvegian și cu mutră gigea
urmărind
ț      e      S     e      r      e      a
picurilor.

_______

Cânele-i mărgelos,
gălețica, fonfonita,
din lumină
prea-ferita
se ivește
cătrănita: „Rime cam conservatoare
multe, multe aici, de ce
oare
să nu spargi? :)”

____

 

Scrimă-n hău – gândirea-mi plină
de p e r i ș o a r e
(la propriu!!!)

Puiuchii îngrijește ușa râgâiotare.
Bâlbâit răsare-o coerență.
(Oare-s ca Freddy ori ca
tatăl lui?)

Pisica oportunistă pare d’aur,
forează din ascunzători
la fașa supei.

Pisicul Rahir e to’d’aur.

__

Deci, informații pentru a ne: gâdila portretul,
băga rădăcinoase,
zupă și glasuri.

&zamă, cățic! 🙂 🙂
(Vrea și Zetcu mușchiulosu…)

Borisel e alb și rotativ
(adică Rahir sau Ben?)
pe fisurile din lemn,
la discoteca furnicilor.

_________

Avem        nevoie       și        de         un         foarfece        silențios…
acu de mă gândesc, chiar mă g    â    d    i    l    ă
ca planorul gheruțelor
lui Rahir
pe palmele mamei.

(Oare-s ca Freddy ori ca
tatăl lui?)

oare-s și Freddy?

===Acestea-au                                                     Discrepanțele

fost                                                Grațioase===

_________________________________

Te sperie sau entuziasmează acțiunile
cu efect nu doar local-temporar?
Reverberațiile dezghețând
apropieri necastratoare.

să ne cerem scuze de-atâta enumerare
și rimă neîncâlcită again
cât planorul palpează
bolovani.

 

Iubire în Florariu

Orașul chiliilor pritocește
o filosofie aproape ecologie.

Lipit de Antracit și mesaje la stejar
simte: ce a terorizat
clachează
spre nori.

Din fașă, fără sfaturi
un aer manipulator, voit-blând.

Chiar caută alt corp (în corp)
ca M. de Biran!
Nescârțar,
clonând albăstrele
sporovăiești pentru pacea deschisă.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Orașele de scăpare, o povestire de Bogdan Coșa

„Orașele de scăpare” a fost publicat de curând în antologia coordonată de Andreea Răsuceanu, „Cartea orașelor”, alături de povestirile altor 15 scriitori români contemporani, printre care Augustin Cupșa, Tatiana Țîbuleac și Corina Sabău.

Bogdan Tiutiu – Frumusețea ta e dragostea din mine

Bogdan Tiutiu este unul dintre acei privilegiaţi care – even though the whole world is burning, vorba lui W.S. Merwin – păstrează o cheie (tot mai) rară de acces la fragmentele de întuneric şi linişte ale muntelui.  (Andrei Doboș)

O povestire de Thomas Mann

Scrisă de Thomas Mann în anul nunții sale, 1905, povestirea „Schwere Stunde” (Ceas greu) apare în numărul omagial dedicat de revista Simplicissimus lui Fr. Schiller. Citiți-o mai jos în traducerea lui Ion Roman.