Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
| © arhiva autorului

Două poeme noi de Mircea Andrei Florea

După „Larvae”, încântătorul său volum de debut (Casa de editură Max Blecher, 2020), Mircea Andrei Florea ne pregătește anul acesta o nouă colecție de poezii - mai jos, o mostră.

***

când aveam 7 ani locuia în bloc cu noi
o fată ce nu ieșea niciodată din casă

Hoya—lumea spunea despre ea
că-și lipește linguri de burtă
că n-are pielițe între degete

și de la balcon descoperă melcii
terifiați de sub frunze înainte să-i calci
dar te lasă s-o faci

noi ceilalți formam u din limbile noastre
dar credeam că și asta-i ceva
ce doar ea poate face

mereu am sperat să o prindem din urmă

așa și-a câștigat aura printre noi
a consumat-o înainte de vreme

peste ani am văzut-o fără putere,
pe aceleași băncuțe pe care am stat noi
râzând cu copii de aceeași vârstă

solară în amintire
corpul ei înlocuit de lumină
o eroare pe hârtia fotosensibilă
traversând alte memorii, lichidă

 

***

pe la 5-6  am fost să vedem salamandre
pe terenul nepăzit al armatei
translucide și sidefii
colcăind în piscine invadate de vegetație

nu puteam urmări soarele, ridicam palmele
ne vedeam pielea și carnea gelatinoase
ținute laolaltă de un filament sub energia solară

în maieuri și pantaloni scurți, șosete trase până în genunchi
stăteam în fund și rumegam între degete vârfurile pârlite de iarbă
radiam lapte mamar, aveam o aură de copii, oricât
ne-am fi apropiat de pericol, puterile ne-ar fi ocrotit

venisem cu borcane la noi, dar când le-am văzut
am știut—n-am fi în stare
să capturăm salamandre

ochii de aur, în aurul emis peste solzi
ochi migdalați, în ei verile mor și renasc
extenuate. umbrele salamandre așteptau
să le apară la loc
membrele pierdute din corp

tăcut, ușor de convins, preferam atunci—și sincer
și acum dar tot mai puțin—plăcerea minoră să îi privesc
mândru că și noi ca și ele ne lipim de ciment
lăsam lumina să ne pătrundă prin piei
ne ciupim unul pe altul de pleoape
să rămânem treji

‘care-s puterile noastre’ îmi venea să-i întreb, poate
le văd numai alții, poate că în timp ce dormim
plutim la câțiva centimetri peste cearșaf
și nimeni nu vrea să ne spună
să nu abuzăm de ele pe urmă—care

și cât de frumoase viețile noastre
mi le imaginam atunci în totalitate

au fost câteva ore peak
în care am transpirat, am început
să ne bănuim

eram mici, dar ne uram
deja din nimic
am luat-o spre case

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Ce cărți nemțești punem sub brad în 2022?

Ca-n fiecare vacanță de iarnă, vă încurajăm să puneți sub brad câteva titluri traduse recent din germană sau reeditate cu succes în ultimul an – să aibă de unde alege fiecare membru al familiei.

Trei poezii de Ionel Ciupureanu

Mă țin cu mâinile de capul meu bătrân. Simt și văd că Ionel Ciupureanu este încă tânăr, puternic, că își permite să întoarcă pe dos universul și să mute din loc zidul de care se sprijină uneori. Că poate intra în delir scurt și coerent. (Angela Marcovici)

3 poezii noi de Andrei Dósa

Andrei Dósa e unul din cei mai importanți poeți români de origine maghiară – căutați-i volumele în librării, sunt esențiale.

O nuveletă adorabilă care începe așa

Nu am prea des răbdare să citesc teatru, așa că volumașul de față a adunat ceva praf până să-l deschid și să realizez, spre încântarea mea, că nu e o piesă, ci un soi de micro-roman; pentru că, firește, Friedrich Dürrenmatt a scris cu succes și proză, nu doar teatru.