***
când aveam 7 ani locuia în bloc cu noi
o fată ce nu ieșea niciodată din casă
Hoya—lumea spunea despre ea
că-și lipește linguri de burtă
că n-are pielițe între degete
și de la balcon descoperă melcii
terifiați de sub frunze înainte să-i calci
dar te lasă s-o faci
noi ceilalți formam u din limbile noastre
dar credeam că și asta-i ceva
ce doar ea poate face
mereu am sperat să o prindem din urmă
așa și-a câștigat aura printre noi
a consumat-o înainte de vreme
peste ani am văzut-o fără putere,
pe aceleași băncuțe pe care am stat noi
râzând cu copii de aceeași vârstă
solară în amintire
corpul ei înlocuit de lumină
o eroare pe hârtia fotosensibilă
traversând alte memorii, lichidă
***
pe la 5-6 am fost să vedem salamandre
pe terenul nepăzit al armatei
translucide și sidefii
colcăind în piscine invadate de vegetație
nu puteam urmări soarele, ridicam palmele
ne vedeam pielea și carnea gelatinoase
ținute laolaltă de un filament sub energia solară
în maieuri și pantaloni scurți, șosete trase până în genunchi
stăteam în fund și rumegam între degete vârfurile pârlite de iarbă
radiam lapte mamar, aveam o aură de copii, oricât
ne-am fi apropiat de pericol, puterile ne-ar fi ocrotit
venisem cu borcane la noi, dar când le-am văzut
am știut—n-am fi în stare
să capturăm salamandre
ochii de aur, în aurul emis peste solzi
ochi migdalați, în ei verile mor și renasc
extenuate. umbrele salamandre așteptau
să le apară la loc
membrele pierdute din corp
tăcut, ușor de convins, preferam atunci—și sincer
și acum dar tot mai puțin—plăcerea minoră să îi privesc
mândru că și noi ca și ele ne lipim de ciment
lăsam lumina să ne pătrundă prin piei
ne ciupim unul pe altul de pleoape
să rămânem treji
‘care-s puterile noastre’ îmi venea să-i întreb, poate
le văd numai alții, poate că în timp ce dormim
plutim la câțiva centimetri peste cearșaf
și nimeni nu vrea să ne spună
să nu abuzăm de ele pe urmă—care
și cât de frumoase viețile noastre
mi le imaginam atunci în totalitate
au fost câteva ore peak
în care am transpirat, am început
să ne bănuim
eram mici, dar ne uram
deja din nimic
am luat-o spre case
