| © Rareș Helici

Două poeme noi de Teodora Coman

În cei zece ani care au trecut de la debutul său, Teodora Coman a publicat patru volume de poezii, cel mai recent fiind „Lucy” (Tracus Arte, 2021). Vă invităm să le căutați, să le redescoperiți.

nu visați la cai verzi pe pereți,
concentrați-vă doar pe proces.

rezultatul se va vedea
pe voi, de sus până jos,
în forme mai clare, mai ferme
cu condiția să mișcați,
să repetați
să calculați
tot ce intră și iese din voi.

o zi de exces
te costă alte trei de austeritate.

monotonia e cheia marelui succes,
cultul muncii constante, egale.

mă pierd printre corpuri respinse de tipare
în lentul progres de recuperare
(a formelor din tinerețe
sau visate?)

memoria îți joacă feste,
creierul fabrică o poveste
pentru fiecare.

puternică pare armata disciplinată
în lupta cu propriile kilograme,
dușmanul – propria condiție
rămasă pe avarie;

avans tăcut, metoda pasilor mici
către victoria cu centimetrul
petrecut pe talie,
strigată de pe podiumul mic
al cântarului electronic din baie.

 

//

sunt rezonabilă fără să
1. gândesc ceva,
2. contest strategia de încălzire, activare
a grupelor de mușchi din modesta mea dotare

o singură voce, nicio eroare
pe canalul de comunicare

munca mă face neconflictuală,
execuția, egală
cu toate femeile care visează o zi pe an
momentul rochiei de gala

viata ulterioară va optimiza
indicele de masă corporală,
viața ulterioară promite mai mult decât viața de apoi
fără forme, imponderală:
colesterolul, triceridele, grăsimea abdominală,
se vor arde pe sine, se vor absorbi undeva…
voi fi mai aproape de osatură
ca o naufragiată pe un țărm, aș fi tentată să zic
din dependența de clișee
și salvare pur vizuală,
când de cofraj, armătură e nevoie
pentru a crea o structură
mă visez în viata ulterioară
,,fără nicio scăpare,
fără nicio fisură”

nu conteaza câte kilograme vezi pe cântar
ci mai ales din ce sunt ele formate
ponderea, concentrația ideală,
buna măsură.

,,a mai trecut o zi,
aceeași”
fără piesa de rezistență
care face diferența
în uzură.

n-am putut conta niciodată
doar pe figură.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Două poezii de Bogdan Vișan

„Lucrez să produc o platformă a conectivităților în scrierea mea, mă plasez undeva între a scrie din naivitate și din perturbare; cu limpezime și lumini/luminoși/luminoase.” (Bogdan Vișan, n. 2002)

Ard pădurile, un roman de Paula Erizanu

Se spune că în 1899 a fost o cotitură a vremurilor, că în bezna ca melasa au început să apară fulgere întretăiate, fără legătură şi fără continuitate, intermitenţe interioare ale unor noi impulsuri şi vechi utopii. Socialişti utopici, bolşevici, narodnici, menşevici, aceşti purtători de noi-vechi impulsuri spre egalitate, fraternitate, libertate aveau să înainteze în anii premergători revoluţiei din 1917 printr-o lume care se schimba radical şi definitiv.

3 poezii de Mara Cioroianu

Bogdan Coșa: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
Mara Cioroianu: Sper să transmită mai degrabă un flux decât un posibil ,,Ce bine scrie asta”. Să empatizeze cu publicul, mai ales că nu vorbește întotdeauna despre empatie.

3 poezii de Diana Cornea

Pentru mine scrisul e un jurnal de stimuli și imagini. Lucruri personale estetizate. Din exterior spre interior.