Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
| © arhiva autorului

Două poezii de Alexandru Funieru

Alexandru Funieru (n. 1979) a scris mai bine de un deceniu la volumul lui de debut, „candelabre în valul artificial”, apărut în urmă cu câteva zile la Casa de Editură Max Blecher.

Câte un regret mai am și eu 

Îmi pare
rău că nu am putut
să te învăț să înoți
dar nici eu nu știam
înainte să te cunosc
mie îmi era rușine că nu știu

am fugit pe ascuns la mamaia să învăț
ca să știu dacă vei vrea
dar ție îți era frică
până la glezne
mie încă îmi e frică în apă mare

dar în apă mică
nu poți să înveți niciodată
pentru că nu poți pluti
în bazin pentru copii.

Ai respirat 

Ai respirat adânc
și ai lăsat acolo

când ai luat primul credit
de nevoi personale

și te-ai simțit la
treizeci plus ca un pensionar

veteran infanterie u.s. army
care a scăpat de pe front

și s-a încurcat în ohio
cu god damn banks și după

primele două rate l-au răpus
dobânzile pe tine

nu te-a răpus decât dorul mereu
imputabil al lipsei de griji

pe care nici acum nu știi
exact să-l fixezi în care parte a vieții

ah viitorul nu te
frământă
deloc ticălosule bastardule
!

 


„Este observație și cântărire atentă, nu neapărat flatantă sau confortabilă, a noastră, a celor din jur, dar fără a se îndepărta de sine, fără a renunța la autoscopie — necomplezentă și, uneori, necruțătoare. Este concentrare și vibrație a inteligenței, dar fără a suspenda, fie și pentru un moment accidental, sensibilitatea cea mai vie. Conversațională, deci, fără a sări momentul de reflecție. Sarcastică, dar cu scurtcircuite — ale vulnerabilității, ale tandreții. În plus, poezia lui Alexandru Funieru are puterea (și farmecul) de a distinge, în puzderia de informații, presiuni, pulsiuni și interconexiuni care ne asaltează încontinuu, volutele voluptuos-somptuoase, fragrant-delicate, dar și o mare puritate ludică, ale unor candelabre parcă de dimensiunile caravelelor.” (Caius Dobrescu)

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Extraordinarul debut al Emei Stere

Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, la secțiunea Debut-Proză, Câştigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2020
Copiii lui Marcel e o carte grăsuţă şi în general veselă, la care am scris (de mînă), cu multe întreruperi, vreo nouă ani. Datorită sau din cauza ei am dezvoltat diverse obsesii, asupra cărora m-am documentat intens: trăitul într-o comunitate, cultivarea plantelor, teoriile conspiraţiei, oamenii care dispar… Ca Marcel însuşi, mi-am făcut în bibliotecă un raft de utopişti. Am strîns fotografii, am desenat, am făcut calcule şi tabele. M-am distrat foarte bine, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.” (Ema Stere)