Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
Anastasia Fuioagă | © arhiva personală a autoarei

Două poezii de Anastasia Fuioagă

Anastasia Fuioagă: "Momentan scriu mai mult poezie, poate pentru că, sub aspect formal, simt că se potrivește mai bine cu ceea ce îmi impulsionează imaginația. "
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

(…) „Greu de spus ce vreau de la arta mea, întrucât ia naștere fără o miză clară. Mai ales în poezie, nu sunt sigură de la început de cum îmi doresc să arate rezultatul final. Pornesc de la o imagine sau un simplu cuvânt și construiesc în jurul lui până când devine ceva unitar și capătă destulă consistență. Pot să spun însă că îmi doresc ca acele câteva rânduri ale unei poezii să păstreze măcar o parte din vibrația și emoția puternică din care apar. Cum pe mine mă mișcă în cea mai mare măsură tocmai lucrurile pe care nu le pot numi, care se sustrag mereu formulărilor fixe, încerc să le transpun în textele pe care le scriu. Nu-mi doresc să le divulg inexprimabilul, ci mai mult să le subliniez prezența în enclavele de existență pe care le culeg din jur.”

Nume: Anastasia Fuioagă
Data nașterii: 8 ianuarie 2001
Locul nașterii: Iași
Domiciliu actual: Iași

PLASTELINOSUICIDAR

ochiul portocaliu al lumii se deschide acolo
unde obsesia scuipă
vulcanul albastru cu margini de hălci
întinzându-și brațele de caracatiță
peste granițe de violență
măsurate în răbdarea întoarcerilor intermitente

și în micul răgaz al zațului abandonat
balonașe de așteptare
găurile negre din fiecare zi

a :: continuous explosion you can deepthroat on
unfortunately never choke upon

fiecare infuzor de absențe
o placă de granit despărțind creierul de atingere
plecări ; paranteze (tactile)

în autobuze fisurate
sunt singura care se clatină la curbe
și asta umple o distanță

în urmă te atingi ferm
din palme se scurge violența unei străluciri
laba tigrului deschide ochiul cărnii din scoică
refugiu în căderi verde neon
la prăbușirea pe gresie
rețeaua electrică a orașului suferă o pană de curent
cu fruntea ștergând aburii plăcilor de faianță
valuri fantomatice înghit pietre
și la capătul opus
o spumă galbenă a dat în fiert

/REDIRECTING BACK TO THE GLITCH/
mai dens decât orice smoală
soarele suflă în strălucire neagră
balonașe de faianță

oameni plouă pe case
ochi curg vaporos din vene
palme acoperind albastru dopamina fantomă a creierului
cu inima la borcan
clipesc stropi de formol în cafea

pereții tac rece picură gheață
când din cap cresc ciuperci pe DN
fiecare întoarce privirea spre alt coș de gunoi
țintuind mierea prelinsă arctic pe metal încins de linguriță

la capătul cărării maimuțelor
delfini aduc sfârșitul dogoritor în care
eroarea de libido va detecta răsucirea firului ros de telefon
salvarea de unică folosință

and then the thing to bring salvation
will be the very glitch in the libido

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Două povestiri de Ramona Micu

Ramona Micu (n.1979) a debutat editorial în 2021, are trei copii minunaţi, și ne propune spre lectură ceva inedit.