Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Gabriela Cuzepan

Două poezii de Cătălina Stanislav

"De mult nu am mai citit o poezie care să-mi placă atât de mult: atât de matură, de profundă, de fucking sexy. Perfectă." – Elena VLĂDĂREANU
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Cătălina Stanislav
Data nașterii: 1995
Locul nașterii: Sibiu
Domiciliu actual: Sibiu
Cărți: Nu mă întrerupe (în curs de publicare, OMG Publishing)
 
BITTEROL PE PLAJĂ
 
Dacă aș fi înregistrat
conversația asta de pe plajă am senzația că ar fi fost
echivalentul unei filmări pe webcam în 2005
când un băiat mi-a zis că sunt frumoasă
și am plâns
eu nu credeam că e frumos și asta mi se părea crunt
ca și cum
era vina mea că el credea că eu sunt frumoasă
nu e vina ta că eu cred că tu ești frumos
chiar dacă nici nu mai ești atât de frumos
chiar dacă oricum n-aș înregistra conversația asta
ca să nu-mi amintesc că-mi afundam transpirată degetele de la picioare în nisipul ud
în timp ce prietenii mei existau în universuri mai calde, mai cu lumină blândă
și oamenii din camping prăjeau carne în fața corturilor
și îmi simțeam umerii goi și calzi
mirosind a cremă de soare, carne și șervețele umede
voiam să-ți spun că mi se strepeziseră dinții de la un campari care nu era campari
voiam să-ți spun că m-am îndrăgostit de tine cred
și muntele pe care nu pășesc femeile se uita la mine
ca un tată absolut dezamăgit
am resimțit semnele insolației de peste zi până seara târziu
cât timp alți prieteni și prietenii lor existau și ei în universuri mai calde
mai cu lumină blândă
și m-am rugat să-mi cumpere cineva o apă din aia roz cu vitamine
mi-au dat lacrimile de fericire când a intrat cu ea în cameră.
 
 
GWYNETH PALTROW ȘI CU MINE
 
Lumina slabă din pub-ul pe care l-a ales nu mă lasă să-i văd burtica de mangustă
decât atunci când se ridică să meargă la baie
mă gândesc la burtică
mă gândesc la tine pișcându-mă de burtă după o masă mare
drăguț
mă gândesc la posibilitatea de a face sex cu el
și până și felul în care i se ating dinții de sus de buza de jos mă scârbește
mă gândesc că și eu vreau să merg la baie, doar că mă tem să nu-mi pună ceva în băutură
pare destul de ok, dar zice că se masturbează când îl întreb ce face, adică ce job are
lucrează în IT
pe aproape, mă gândesc, dar nu spun
eu le studiez pe cele care ne-au ajutat să ne câștigăm dreptul la vot, condus, la a ne folosi vaginul pentru altceva
în afară de născut copii, reproducere, uneori candidoză
și totuși cele mai bune minți ale generației mele încă mă întreabă
dacă femeile pot fi pompieri
cele mai bune minți ale generației mele sunt Gwyneth Paltrow, care nu știe diferența dintre vulvă și vagin
cele mai bune minți ale generației mele sunt și eu, așteptând să termini o bucată de pizza cu brânză unsuroasă
ca să putem să mergem la tine în cameră și să nu ne futem pentru că ești prea beat
și eu prea obosită
și am purtat salopeta mea preferată ca tu să mănânci pizza cu brânză unsuroasă
și să nu mă fuți

© OMG

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Bogdan Coșa este scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)

4 poeme de Ștefania Mihalache

Scriu de nevoie, mă întrerup din orice atunci când apare un poem, mă așez într-un colț cu laptopul și îl scriu. Dacă îmi vine în cap când nu sunt la laptop, țin minte trigger-ul și îl scriu când ajung în intimitatea laptopului meu.

Ce te face specială, Stela?

Corina Sabău este câștigătoarea Celei De-a Doua Burse de Creație DLITE – ediția 2021, în valoare de 1000 de euro; vă invităm să citiți un fragment din romanul ei în lucru.

Vlad Drăgoi: „Am lucrat mult pe punchlines și mi-a fost la îndemînă”

Anul trecut apărea la OMG Publishing House volumul „Aer, păsări, bere”, de Vlad Drăgoi, care a atras imediat atenția cititorilor. Ca să o cităm pe Anca Zaharia: „Vlad Drăgoi este poetul ajuns la forma cea mai eficient distilată: nu mai vrea să epateze deloc, ci pare că simte că datorează mai mult mediului înconjurător decât semenilor, luând în calcul mereu simplitatea naturii și mecanismele previzibile după care funcționează aceasta, spre deosebire de oameni.”