Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Emilian Cătălin Lungu

Două poezii de Emilian Cătălin Lungu

Cred că poemele mele încearcă să resemantizeze termenii masculin și feminin, punându-i oarecum sub o umbrelă mai queer, ca să zic așa.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

UN POEM CE MI-AR FI PLĂCUT SĂ FIE MAI QUEER

mi-ar fi plăcut să fi mers o dată cu business class
să mâncăm cea mai bună mâncare din avion și să bem prosecco
-destul de posh, cum îți place ție, pentru că ești de crai bun
și să ne ținem de mâna (pentru prima oară în public)
ca parte a serviciilor oferite

DRAG SAU PICIOARE LUNGI ȘI SEXY DE BARZĂ

la 4 ani am făcut pentru prima oară drag
m-am dat prost cu rujul bunicii
mult pe lângă

mă îngrijorează că m-am dat atât de prost cu ruj
de fapt, ceea ce mă îngrijorează este că la 21 de ani nimeni nu mai
vorbește despre păsări

când mă gândesc la drag primul lucru cu care îl asociez e pasărea
secretar o versiune glow-up a unei berze
sagittarius serpentarius – cum i-ai spune în termeni enciclopedici
sagittarius ca ascendentul meu

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Retrospectivă 2021: Ce-au mai făcut autorii noștri în ultimul an

Dragi cititoare, dragi cititori,

de cinci ani ne străduim să vă prezentăm cele mai noi apariții editoriale, poeme și proză din spațiul literar german și român. Echipa DLITE vă mulțumește că ne sunteți alături și vă dorește sărbători fericite și un 2022 care să ne aducă liniște și sănătate.

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”