Poezie, Rumänische Ecke

Două poezii de Emilian Cătălin Lungu

Cred că poemele mele încearcă să resemantizeze termenii masculin și feminin, punându-i oarecum sub o umbrelă mai queer, ca să zic așa.

UN POEM CE MI-AR FI PLĂCUT SĂ FIE MAI QUEER

mi-ar fi plăcut să fi mers o dată cu business class
să mâncăm cea mai bună mâncare din avion și să bem prosecco
-destul de posh, cum îți place ție, pentru că ești de crai bun
și să ne ținem de mâna (pentru prima oară în public)
ca parte a serviciilor oferite

DRAG SAU PICIOARE LUNGI ȘI SEXY DE BARZĂ

la 4 ani am făcut pentru prima oară drag
m-am dat prost cu rujul bunicii
mult pe lângă

mă îngrijorează că m-am dat atât de prost cu ruj
de fapt, ceea ce mă îngrijorează este că la 21 de ani nimeni nu mai
vorbește despre păsări

când mă gândesc la drag primul lucru cu care îl asociez e pasărea
secretar o versiune glow-up a unei berze
sagittarius serpentarius – cum i-ai spune în termeni enciclopedici
sagittarius ca ascendentul meu

Bogdan Coșa

Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Un poem de Vera Ion

Bogdan Coșa 20/10/2020

Scriu mai multe, în general scriu când se mișcă în mine niște lucruri și vreau să le înțeleg, proiectez în afară, asta mai ales în poezie. În film și teatru, scriu ca să creez o discuție despre emoții și lucruri care sunt importante, și, așa cum zicea marele Tricky, „I wanna touch other people like I’ve been touched”.

Ard pădurile, un roman de Paula Erizanu

Bogdan Coșa 10/05/2021

Se spune că în 1899 a fost o cotitură a vremurilor, că în bezna ca melasa au început să apară fulgere întretăiate, fără legătură şi fără continuitate, intermitenţe interioare ale unor noi impulsuri şi vechi utopii. Socialişti utopici, bolşevici, narodnici, menşevici, aceşti purtători de noi-vechi impulsuri spre egalitate, fraternitate, libertate aveau să înainteze în anii premergători revoluţiei din 1917 printr-o lume care se schimba radical şi definitiv.

Copiii Ecosistemului – fragment

Bogdan Coșa 12/04/2022

„Ilinca Mănescu îndrăznește să debuteze cu o distopie ecologică queer, care pune presiune pe rănile care dor atât colectiv, cât și individual: iubirea, epuizarea resurselor, dezbinarea societății, lupta pentru supraviețuire, spațiul privat devenit public, legătura dintre om și natură, pierderea (parțială a) umanității prin violențe, abuzuri, putere.” (Eli Bădică)