© Emilian Cătălin Lungu

Două poezii de Emilian Cătălin Lungu

Cred că poemele mele încearcă să resemantizeze termenii masculin și feminin, punându-i oarecum sub o umbrelă mai queer, ca să zic așa.

UN POEM CE MI-AR FI PLĂCUT SĂ FIE MAI QUEER

mi-ar fi plăcut să fi mers o dată cu business class
să mâncăm cea mai bună mâncare din avion și să bem prosecco
-destul de posh, cum îți place ție, pentru că ești de crai bun
și să ne ținem de mâna (pentru prima oară în public)
ca parte a serviciilor oferite

DRAG SAU PICIOARE LUNGI ȘI SEXY DE BARZĂ

la 4 ani am făcut pentru prima oară drag
m-am dat prost cu rujul bunicii
mult pe lângă

mă îngrijorează că m-am dat atât de prost cu ruj
de fapt, ceea ce mă îngrijorează este că la 21 de ani nimeni nu mai
vorbește despre păsări

când mă gândesc la drag primul lucru cu care îl asociez e pasărea
secretar o versiune glow-up a unei berze
sagittarius serpentarius – cum i-ai spune în termeni enciclopedici
sagittarius ca ascendentul meu

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Cele mai frumoase poezii ale generației 2000

Alexandru Cosmescu și Anastasia Gavrilovici au îngrijit recent o foarte frumoasă antologie de poezie a generației 2000, „Cine nu e mângâiat nu există” (Editura Cartier). Citiți mai jos 13 din cele peste 130 de texte adunate de ei în volum.

Trei poezii de Horia Corcheș

„[…] un volum fresh, care își propune reîntoarcerea la o poezie directă și senzorială într-o lume tot mai reificată și mediată tehnologic.” (Alex Goldiș)

Extraordinarul debut al Emei Stere

Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, la secțiunea Debut-Proză, Câştigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2020
Copiii lui Marcel e o carte grăsuţă şi în general veselă, la care am scris (de mînă), cu multe întreruperi, vreo nouă ani. Datorită sau din cauza ei am dezvoltat diverse obsesii, asupra cărora m-am documentat intens: trăitul într-o comunitate, cultivarea plantelor, teoriile conspiraţiei, oamenii care dispar… Ca Marcel însuşi, mi-am făcut în bibliotecă un raft de utopişti. Am strîns fotografii, am desenat, am făcut calcule şi tabele. M-am distrat foarte bine, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.” (Ema Stere)