© OMG

Două poezii de Teona Galgoțiu

Un pic de teroare, un pic de ludic, niște rime neliniștitoare, niciodată însă prea dramatic, niciodată prea jucăuș, totul și toate într-un echilibru fragil pentru că fetița nu mai e acolo să țină lucrurile sub control și ceva se întâmplă. – Elena Vlădăreanu

Nume: Teona Galgoțiu
Data nașterii: 28 ianuarie 1998
Locul nașterii: București
Domiciliul actual: București
Cărți publicate: Mă uit înapoi și dispare (OMG, 2020)


VIS VERSACE

te uiți la mine pe sub ușă
și eu la tine, tot așa
golit în sfârșit de praf, patul nostru e plăcut
deși m-am săturat de zăcut, aș mai sta aici
în așternuturi reci, miros de versace

doreai să vină seara – privește-o, a venit
tu zici
a venit
dar un țârâit lung ne întrerupe
și deși sexul e un gând frumos
ne amintim că nu știm cum se face

e păcat, eram aproape
noaptea, se zice, e un moment bun
ne ridicăm ba tu, ba eu
globuri mici de salivă atârnă de tavan
și vibrează la mișcările noastre repetate

FANTEZIA FANTASTICĂ

fantezie de automutilare
pâlpâie în fiecare seară
animalul ăsta semi-burghez cu piele transparentă
stă în fața oglinzii nemișcat
destui bani pentru o baie frumoasă
nu destui să oprescă înmulțirea gândacilor din punga cu șapte feluri de semințe
sub pâlnia cu care umple sticle la filtrul de apă lucios
din cana cu Prater

revelionul din Viena s-a întâmplat de mult
nu prea era nimic de făcut în oraș
pojghița de gheață, frumoasă doar de la distanță
tot așa și oglinzile, toate fără nicio excepție —
de departe imaginea calmează
vezi ceva recognoscibil oricât de ciudat sună numele străzii
dar cu fiecare pas cu care te apropii
fantezia nu mai poate fi ignorată
și strada crapă cu sunet
se vede șanțul din spațiu

BUKAREST BLUZ

sub imperiul acestei frici
simt suferința emoțională
voi lăsa arma jos
mă voi da pe liana senzațională

oare această liană mă va duce departe
întreb oamenii care-mi ies în cale
ei arată cu degetul spre cer dar
încrederea mea în lume e un bulgăre la vale

eu sunt un bulgăre prost
totuși mama mă adoră
îi promit că o să reușesc dar
fix în timpul promisiunii mă ignoră

mamă, de ce m-ai adus pe acest pământ
întreb eu într-o dup-amiază
ea îmi arată cerul râzând
și n-are niciun sens

© OMG

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Elise Wilk, „o autoare excepţională”

Critica de specialitate din România o consideră „o autoare excepţională”. De asemenea, Elise Wilk este apreciată și peste granițe. Unul dintre cele mai incitante spectacole este Pisica verde, care a fost pus în scenă la Junges Schauspielhaus în Schiffbau-Matchbox, în regia lui Enrico Beeler. Piesa Pisica verde se regăsește în volumul În spatele geamurilor sunt oameni, recent publicat de Elise Wilk la Editura Tracus Arte. După cum spune Oana Cristea Grigorescu: „Multiplele montări ale pieselor Pisica verde, Avioane de hârtie, Exploziv confirmă autonomia acestor piese faţă de spectacol.”

„Cititul e o vâjâială imediată, urgentă pentru mine, un mediu al excesului necesar”

Acum câteva zile a avut loc ediția inaugurală a clubului de lectură LESE, care s-a desfășurat online. Având-o pe poeta Cosmina Moroșan drept moderatoare, nu ne-a mirat să auzim că participanții s-au declarat încântați. Am invitat-o pe Cosmina să ne spună mai multe despre inițiativa Goethe Institut Bukarest, despre cartea pe care a ales s-o discute cu participanții la această primă ediție, de ce a fost atât de mișto, cum umblă vorba, ce mai citește în timpul liber, cum a devenit ea însăși o mare și înfocată cititoare, ce mai recomandă din această poziție, cum și despre necesitatea unui club de lectură în 2020, în pandemie, când lumea are destule pe cap.

Cristina Ispas, Ionelia Cristea și Cosmina Moroșan @ Brănești (Ilfov)

Într-un moment în care toate proiectele păreau în aer, în care nu mă îndurasem încă să desfac bagajele pregătite pentru o excursie pe care ar fi trebuit să o fac în Canada, la jumătatea lunii martie, iar şcoala copilului se transformase într-un teanc de fişe pe care le lucra cu mine acasă, am primit cu reticență ideea de a muta online întâlnirile pe care le aveam programate pentru aprilie şi mai cu liceenii de la Brăneşti – o comună de lângă Bucureşti.