© OMG

Două poezii de Teona Galgoțiu

Un pic de teroare, un pic de ludic, niște rime neliniștitoare, niciodată însă prea dramatic, niciodată prea jucăuș, totul și toate într-un echilibru fragil pentru că fetița nu mai e acolo să țină lucrurile sub control și ceva se întâmplă. – Elena Vlădăreanu

Nume: Teona Galgoțiu
Data nașterii: 28 ianuarie 1998
Locul nașterii: București
Domiciliul actual: București
Cărți publicate: Mă uit înapoi și dispare (OMG, 2020)


VIS VERSACE

te uiți la mine pe sub ușă
și eu la tine, tot așa
golit în sfârșit de praf, patul nostru e plăcut
deși m-am săturat de zăcut, aș mai sta aici
în așternuturi reci, miros de versace

doreai să vină seara – privește-o, a venit
tu zici
a venit
dar un țârâit lung ne întrerupe
și deși sexul e un gând frumos
ne amintim că nu știm cum se face

e păcat, eram aproape
noaptea, se zice, e un moment bun
ne ridicăm ba tu, ba eu
globuri mici de salivă atârnă de tavan
și vibrează la mișcările noastre repetate

FANTEZIA FANTASTICĂ

fantezie de automutilare
pâlpâie în fiecare seară
animalul ăsta semi-burghez cu piele transparentă
stă în fața oglinzii nemișcat
destui bani pentru o baie frumoasă
nu destui să oprescă înmulțirea gândacilor din punga cu șapte feluri de semințe
sub pâlnia cu care umple sticle la filtrul de apă lucios
din cana cu Prater

revelionul din Viena s-a întâmplat de mult
nu prea era nimic de făcut în oraș
pojghița de gheață, frumoasă doar de la distanță
tot așa și oglinzile, toate fără nicio excepție —
de departe imaginea calmează
vezi ceva recognoscibil oricât de ciudat sună numele străzii
dar cu fiecare pas cu care te apropii
fantezia nu mai poate fi ignorată
și strada crapă cu sunet
se vede șanțul din spațiu

BUKAREST BLUZ

sub imperiul acestei frici
simt suferința emoțională
voi lăsa arma jos
mă voi da pe liana senzațională

oare această liană mă va duce departe
întreb oamenii care-mi ies în cale
ei arată cu degetul spre cer dar
încrederea mea în lume e un bulgăre la vale

eu sunt un bulgăre prost
totuși mama mă adoră
îi promit că o să reușesc dar
fix în timpul promisiunii mă ignoră

mamă, de ce m-ai adus pe acest pământ
întreb eu într-o dup-amiază
ea îmi arată cerul râzând
și n-are niciun sens

© OMG

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Cele mai frumoase poezii românești scrise de femei între 1990 și 2021

În volumul I al antologiei „Un secol de poezie română scrisă de femei”, apărută la Editura Cartier, Alina Purcaru și Paula Erizanu au pus cap la cap literatura scrisă de autoarele românce și moldovence între 1990 și 2021. Mai jos, 10 texte din cele peste 100 prezente în prima carte a acestui uriaș proiect.

Două poezii de Bogdan Vișan

„Lucrez să produc o platformă a conectivităților în scrierea mea, mă plasez undeva între a scrie din naivitate și din perturbare; cu limpezime și lumini/luminoși/luminoase.” (Bogdan Vișan, n. 2002)

„Cu mine”, o povestire de Diana Geacăr

Î: Știi ghicitoarea aia: ce are dimineața patru picioare, la prânz două și seara trei?
R: Da. Dar numai corpul femeii se transformă de-adevăratelea.
(Ghicitoare din folclorul monștrilor)