© OMG

Două poezii de Teona Galgoțiu

Un pic de teroare, un pic de ludic, niște rime neliniștitoare, niciodată însă prea dramatic, niciodată prea jucăuș, totul și toate într-un echilibru fragil pentru că fetița nu mai e acolo să țină lucrurile sub control și ceva se întâmplă. – Elena Vlădăreanu

Nume: Teona Galgoțiu
Data nașterii: 28 ianuarie 1998
Locul nașterii: București
Domiciliul actual: București
Cărți publicate: Mă uit înapoi și dispare (OMG, 2020)


VIS VERSACE

te uiți la mine pe sub ușă
și eu la tine, tot așa
golit în sfârșit de praf, patul nostru e plăcut
deși m-am săturat de zăcut, aș mai sta aici
în așternuturi reci, miros de versace

doreai să vină seara – privește-o, a venit
tu zici
a venit
dar un țârâit lung ne întrerupe
și deși sexul e un gând frumos
ne amintim că nu știm cum se face

e păcat, eram aproape
noaptea, se zice, e un moment bun
ne ridicăm ba tu, ba eu
globuri mici de salivă atârnă de tavan
și vibrează la mișcările noastre repetate

FANTEZIA FANTASTICĂ

fantezie de automutilare
pâlpâie în fiecare seară
animalul ăsta semi-burghez cu piele transparentă
stă în fața oglinzii nemișcat
destui bani pentru o baie frumoasă
nu destui să oprescă înmulțirea gândacilor din punga cu șapte feluri de semințe
sub pâlnia cu care umple sticle la filtrul de apă lucios
din cana cu Prater

revelionul din Viena s-a întâmplat de mult
nu prea era nimic de făcut în oraș
pojghița de gheață, frumoasă doar de la distanță
tot așa și oglinzile, toate fără nicio excepție —
de departe imaginea calmează
vezi ceva recognoscibil oricât de ciudat sună numele străzii
dar cu fiecare pas cu care te apropii
fantezia nu mai poate fi ignorată
și strada crapă cu sunet
se vede șanțul din spațiu

BUKAREST BLUZ

sub imperiul acestei frici
simt suferința emoțională
voi lăsa arma jos
mă voi da pe liana senzațională

oare această liană mă va duce departe
întreb oamenii care-mi ies în cale
ei arată cu degetul spre cer dar
încrederea mea în lume e un bulgăre la vale

eu sunt un bulgăre prost
totuși mama mă adoră
îi promit că o să reușesc dar
fix în timpul promisiunii mă ignoră

mamă, de ce m-ai adus pe acest pământ
întreb eu într-o dup-amiază
ea îmi arată cerul râzând
și n-are niciun sens

© OMG

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

4 poezii de Andrei Gamarț

Andrei Gamarț este unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Din când în când, ce ajunge pe pânză își face loc și în versuri.

Puglia – un poem de Alex Văsieș

„Cele mai frumoase lucruri pe care le-am auzit din partea oamenilor care au citit din cărțile mele au fost că au ațipit imediat după ce au terminat de citit.
Și că în vis le-au apărut fragmente de întîmplări care prindeau sens doar într-o altă dimensiune, superioară. Și nu o puteam pătrunde. Întîmplările îmi erau parcă povestite. Cuvintele așezate pe o partitură a unei melodii noi, ritmată perfect.
Sau că plecînd într-un orășel nordic, să zicem în Bergen, au luat o singură carte cu ei.”