© dlite

#face2face: Adelina Pascale și Max Czollek

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a  explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

Scriitoare, scriitori sau scriitori și scriitoare? Cum vă raportați la discuțiile care s-au iscat în efortul de a ajunge la egalitatea de gen, în special în zona artistică?

Adelina Pascale: Am observat în ultima perioadă tot mai multe încercări de egalizare în numărul persoanelor de gen feminin cu cele de gen masculin (în lecturi, discuții, festivaluri etc), însă nu simt încă incluziune. Inviți femei, dar organizatorii sau juriul tot doar din bărbați e construit. De persoanele non-binare nici nu mai are rost să menționez, acestea par a fi excluse din start.
Există demersuri, nu zic nu, care încep să includă, însă puține și doar în cadrul comunităților.

Max Czollek: Dacă vreau să acopăr o categorie cât mai mare de oameni, mi se pare potrivită întreruperea cuvântului, deși eu folosesc mai des forma cu *. Dacă vreau să mă adresez doar femeilor, spun scriitoare. Dacă e vorba doar de bărbați, atunci scriitori. Mi se pare un lucru bun că, în ultimii zeci de ani, limba germană a devenit mai predispusă la reflecție și precizie.

Putem vorbi despre discriminare pe scena literară germană / românească?

Adelina Pascale: Da, dar acum simt că se încearcă un discurs cumva diferit. Am auzit, referitor la mai multe zone artistice, bărbați spunând că: premiul va fi, cu siguranță, câștigat de o femeie.
Și când auzi asta, sentimentul e același.
Prin minte îți trece discursul discriminatoriu subînțeles despre valoarea genului feminin: nu pentru că merită, bineînțeles, ci pentru că acum scena artistică încercă o egalizare și că se vor revolta feministele dacă vor câștiga bărbații. Bărbații nu au nicio șansă la premii și vor lăsa loc femeilor pentru că e o aparență.
Această masculinitate fragilă a gentlemenilor.

Max Czollek: Da, fără doar și poate. Dacă ne uităm la categoria beletristică sau non-ficțiune a marilor edituri, la acordarea premiilor literare sau reprezentarea scriitori*oarelor în presa și televiziunea germană. Peste tot se vede un dezechilibru în favoarea bărbaților. Și asta cu toate că femeile reprezintă cu ceva mai mult de jumătatea populației. Despre alte genuri nici nu mai zic.

Ce însemnătate au premiile literare?

Adelina Pascale: Aș spune că vizibilitate. Printr-un premiu oamenii ajung să aibă și să citească volumele/cărțile. Totuși, există încă multe tabu-uri când vorbim despre cum ar trebui să fie literatura pentru publicul din România. Au existat diverse divergențe care au adus, de-a lungul timpului, multa publicitate negativă autoarelor și autorilor. Cunosc persoane care au fost și amenințate cu moartea pentru premii pe volume în care existau cuvinte licențioase.

Max Czollek: Una prea mare! Premiile literare sugerează faptul că poate exista cineva care e mai bun. Având în vedere varietatea literară existentă, ele transmit o idee absolut insuficientă despre ceea ce înseamnă literatura: expresia varietății radicale din societate care se oglindește și în literatură. În acest context, programele de susținere a literaturii mi se par mult mai semnificative decât premiile literare pentru un*o singur*ă autor*oare.

Care sunt punctele forte ale literaturii contemporane din Germania / România? Ce mecanisme există sau pot fi dezvoltate pentru a spori interesul și a îmbunătăți relațiile dintre cele două țări în plan literar?

Adelina Pascale: E foarte fain că există la noi și festivaluri internaționale de literatură, însă suntem departe de Germania și de scena literară de acolo. Cred că dacă încercăm să plusăm în direcția asta și, poate, să avem câteva proiecte partenere, o să ajungă și literatura să fie un punct forte pentru România.

Max Czollek: Literatura germană contemporană este un fel de seismograf al împrejurimii în care se naște. Dacă vrei să înveți ceva despre Germania, îți e de folos să citești literatura care se naște acolo. Și nu doar nume consacrate, ci și literatura vocilor mai noi. În zona aceasta, în ultimii ani, s-au mișcat multe și mie mi se pare foarte interesant lucrul ăsta. Asta e valabil și în alte țări, de aceea eu consider că proiectele de întâmpinare, festivalurile și programele de traducere oferă o bună posibilitate de a stabili și menține relații în plan literar, dar și în ce privește cooperarea și parteneriatului la nivel european.

Există un scriitor sau o scriitoare din România / Germania cu care ați rezonat în mod deosebit?

Adelina Pascale: Sunt mai multe scriitoare și scriitori pe care îi îndrăgesc: Sean Bonney (care nu e din Germania, dar pe care îl asociez cu, s-a stabilit în Berlin în 2015, până când a murit în 2019), Uljana Wolf, Carolin Callies, Sabine Scho, Vincenzo Döring.
Sunt texte cu care rezonez și mi-ar plăcea tare să fie traduse mai multe cărți de poezie și în limba română.

Max Czollek: I-am citit cu drag pe Oskar Pastior, Horst Samson și Herta Müller. În plus, îmi plac poemele timpurii ale lui Mircea Dinescu și o bună perioadă de timp m-a fascinat ce făcea Isidore Isou, întemeietorul lettrismului.

Dvs. ați depășit granițele literaturii propriu-zise, ați migrat și către alte domenii. Ce resurse ați accesat? Care dintre volumele dvs. au avut un impact mai puternic asupra dezvoltării personale și asupra traseului literar?

Adelina Pascale: Maki for 2 este, într-adevăr, un traseu al dezvoltării mele și un volum-scufundare. Fiecare scufundare poate veni cu ape dulci, limpezi, recifuri de corali, dar și cu întuneric, creaturi care ies din ascunzișuri și lipsă de oxigen.
Însă, cum menționa și David Lynch, peștele cel mare nu se prinde la mal, ci în larg, pe timp de furtună.

Max Czollek: Asta este o întrebare grea, printre altele și pentru că, în perioade de timp diferite, am dat răspunsuri diferite. Dar ca să rămân cât se poate de general, aș zice că genurile literare diferite – poezie, eseu, proză, lucrare științifică – sunt acorduri diferite pe aceeași claviatură. Și că aceste genuri literare se leagă la rândul lor de alte forme artistice, de expoziții sau chiar discursuri politice. Iar pe mine mă interesează întocmai această multitudine de claviaturi.

Traducere de Manuela Klenke

Adelina Pascale: https://www.radioromaniacultural.ro/poete-la-maraton-adelina-pascale-cred-ca-in-momentul-acesta-de-evenimente-este-cea-mai-mare-nevoie/

Max Czollek: https://en.wikipedia.org/wiki/Max_Czollek

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Joachim Umlauf: „Dacă ar exista mai multe finanțări, ar fi și o stare generală de calm”

Cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE a luat ființă Bursa de creație DLITE, cu sprijinul Goethe Institut București. Juriul a acordat două premii prozatorilor Mihai Radu și Corina Sabău. Am dialogat cu Joachim Umlauf, Directorul Institutului Goethe din București, despre importanța sprijinirii sectorului creativ, despre Bucureștiul cultural, finanțările publice, dar și despre noi perspective și melanjuri literare:

Dan Negară: Periferiile au libertatea, lipsurile și farmecul lor

Dan Negară a debutat la finalul anului 2019 cu volumul de poezie triphopuri (Editura Paralela 45). S-a născut în `89 în Republica Moldova, frecventează Cenaclul Republica din Chișinău și a publicat versuri în câteva reviste de limbă română și engleză. Un dialog cu Dan Negară despre Otto Dix, țări cyberpunk și alte specii raționale:

Zerfall

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, deschidem această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Ștefan Bolea: