© dlite

#face2face: Alke Stachler și Krista Szöcs

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

Scriitoare, scriitori sau scriitori și scriitoare? Cum vă raportați la discuțiile care s-au iscat în efortul de a ajunge la egalitatea de gen, în special în zona artistică?

Alke Stachler: Trebuie să recunosc că nu urmăresc aceste dezbateri atât de îndeaproape. Dar în ceea ce privește diferitele forme de a scrie, cred că ar trebui folosite forme care includ toată varietatea de identități. Modul în care poate fi aplicat și consemnat acest lucru se schimbă mereu. Poți să te informezi ce formă este considerată la momentul actual ca fiind inclusivă și apoi să o folosești. E foarte simplu.

Krista Szöcs: Dacă dăm un search pe Wikipedia pentru Zadie Smith, John Williams, Virginia Woolf, T.S. Eliot ș.a, în engleză o să scrie writer, poet, essayist. Mi-am dorit mult timp să fie și în limba română așa. Astfel, multe discuții ar fi deja evitate. Îmi pare rău că din cauza unui cuvânt, sau din cauza simplului fapt că am vrea ca cineva să ni se adreseze cu scriitoarea, poeta, artista, au loc atâtea discuții, conflicte care ajung să fie durabile și, uneori, jignitoare. Dar pentru că drumul duce tot mai mult către complexitate, unele nuanțe, fie ele cât de fine, e nevoie să fie exprimate corect. Doar că această corectitudine și această speranță, din păcate, nu sunt universal valabile. Sunt încă țări unde femeile nu au dreptul la educație, iar limbajul neoficial sau underground aduce după sine și mai multe dezastre; discriminarea persistă acolo și puține persoane pot acționa, iar „lucrul” în interiorul limbajului este un pas mărunt, însă orice început contează.

Putem vorbi despre discriminare pe scena literară germană / românească?

Alke Stachler: Cred că discriminare este un cuvânt foarte dur la adresa acelor oameni cărora li se impută. La nivel interuman, în spatele comportamentelor care sunt considerate unfair se ascunde mai degrabă o lipsă de sensibilitate și empatie, decât literalmente intenții rele. Bineînțeles că asta nu face din acele comportamente ceva acceptabil, dar din punctul meu de vedere le zugrăvește altfel. La nivel structural este altă poveste. Aici este vorba de modele atât de înrădăcinate încât nu pot fi schimbate de la o zi la alta. Pe de altă parte, așa-zisele „structuri” sunt compuse tot din oameni care le perpetuează. Ceea ce simt eu oarecum problematic este dezavantajarea în funcție de vârstă care pare să le privească în special pe femei, dar acesta e doar punctul meu de vedere subiectiv. Că vârsta este un impediment pentru a prinde rădăcini în branșa literaturii sau pentru a fi publicat. De exemplu, unei femei de peste cincizeci de ani, foarte rar i s-ar oferi această șansă, indiferent de calitatea artistică a scrisului. În plus, după 35 de ani nu mai poți depune dosare pentru burse dedicate scriitorilor și scriitoarelor în formare.

Krista Szöcs: Cred că în ultimii câțiva ani s-au făcut pași enormi împotriva discriminării pe scena literară românească. Dacă înainte evenimentele Uniunii Scriitorilor aveau pe lista de invitați doar bărbați și uneori câteva prezențe feminine, acum există mult mai multă diversitate; există evenimente pentru literatura scrisă de femei, premii. Îmi doresc, totuși, ca atunci când o să fiu invitată la un eveniment sau un festival, să fie pentru că organizatorii iau în considerare scrisul meu, și nu pentru gender balance. Cândva poate o să dispară orice linie fină de misoginism sau misandrie, iar literatura nu o să fie literatură scrisă de femei și literatură scrisă de bărbați(?), ci doar literatură.

Ce însemnătate au premiile literare?

Alke Stachler: Depinde pe cine întrebi. Aș zice că nu dăunează nimănui să ia tot ce vine dinspre această branșă cum grano salis, cu puțin umor.

Krista Szöcs: Dau bine la CV atunci când vrei să aplici pentru vreo bursă și oferă puțină încredere în sine, uneori exact atunci când e nevoie.

Care sunt punctele forte ale literaturii contemporane din Germania / România? Ce mecanisme există sau pot fi dezvoltate pentru a spori interesul și a îmbunătăți relațiile dintre cele două țări în plan literar?

Alke Stachler: Un punct forte al scenei literare actuale este, printre altele, posibilitatea de conectare online, descentrazlizarea, precum și autonomia și emanciparea structurilor existente/statale. Cine vrea să fie vizibil, cine vrea să miște ceva, cine vrea să publice, poate să o facă online, fără să trebuiască să treacă de, ca să zicem așa, gardieni literari. În plan artistic, posibilitățile sunt nelimitate, literalmente e posibil orice. Asta e o binecuvântare și un blestem în același timp, pentru că faptul că orice chițibuș poate fi gândit drept excepțional îngreunează găsirea expresiei individuale, autentice, foarte proprii, fără a ajunge să te pierzi în mascarade caraghioase, doar pentru că e posibil.

Krista Szöcs: Literatura contemporană din România este foarte diversă, cititorii pot găsi imediat ceva pe placul lor, de la fantasy și SF la memorialistică și poeme queer. Cred că e nevoie ca mai mulți scriitori contemporani de limba germană să fie traduși în română și invers, o să se întâmple astfel un schimb mult mai perceptibil. O rezidență în care scriitori din ambele țări să fie invitați și să se traducă reciproc ar fi o idee excelentă.

Există un scriitor sau o scriitoare din România / Germania cu care ați rezonat în mod deosebit?

Alke Stachler: Mă pricep mult prea puțin la literatura română și, din păcate, nu pot citi textele în original pentru că nu vorbesc limba. Dar îmi vine în minte o autoare română, care scrie în limba germană și ale cărei poeme pe care le cunosc le apreciez și anume Dana Ranga.

Krista Szöcs: Am rezonat pe rând cu Jan Wagner, Martina Hefter, iar cel mai recent am descoperit poezia lui Maren Kames, care s-a potrivit perfect cu albumul Party de Aldous Harding, pe care l-am ascultat obsesiv atunci când am citit Luna Luna.

Dvs. ați depășit granițele literaturii propriu-zise, ați migrat și către alte domenii. Ce resurse ați accesat? Care dintre volumele dvs. au avut un impact mai puternic asupra dezvoltării personale și asupra traseului literar?

Alke Stachler: Sunt foarte multe întrebări dintrodată! Al doilea meu volum de poezie conține și ilustrează, în orice caz, o dezvoltare lirică substanțială în raport cu primul, chiar și procesul prin care a apărut a fost altul. Am scris fiecare text special pentru volum și conform conceptului său, iar în această perioadă nu am scris nicun text în afara acestui proiect. O resursă importantă au fost imaginile și textele din povești, dar în scrisul meu mă inspir și din artele și mediile vizuale, mă îndepărtez așadar de lectură. Sau mă folosesc de o frântură de conversație din viața de zi cu zi, de o formulare stranie pe care o aud la televizor. Resursă poate fi orice, nu văd diferențe (calitative) în acest sens.

Krista Szöcs: Am migrat doar către muzică, fără muzică nu pot scrie, citi, învăța. Încă din copilărie, având o familie mare, într-un spațiu mic, ca să mă izolez de gălăgia din jur, obișnuiam să-mi fac temele și să învăț pe muzică. Acest melanj dintre muzică și text am vrut să fie inclus și în berlin, pentru că acel playlist eclectic a fost pe repeat multe luni și a ajutat la scrierea unor poeme în momentele când unele versuri păreau fără continuitate.

Cred că impactul cel mai puternic l-a avut cartea de debut, chiar dacă îmi e greu acum să o deschid. Dar datorită acelei cărți am cunoscut mulți oameni care îmi sunt acum foarte apropiați, am mers în țări și orașe unde, atunci când locuiam în cartierul mic din Avrig, nu m-aș fi gândit că o să ajung. Atât de multe lucruri noi, dar familiare, au venit după debut, încât cred că nici berlin nu ar fi fost publicat în condiții atât de bune, dacă nu ar fi fost acea carte, cu genunchii la gură, care să-mi dea puțin curaj, iar pentru mine asta înseamnă enorm.

traducere de Manuela Klenke

Alke Stachler: https://www.nrvk.de/textraumwohnung-lesung-mit-alke-stachler-im-neuen-ravensburger-kunstverein/
Krista Szöcs: https://nemira.ro/krista-szocs

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Cutia neagră, de Vlad Beu (partea I)

Vlad Beu a intrat în atmosfera prozei lui Bernhard Schlink, Liebesfluchten (Flights of Love), iar textul de mai jos ne va purta într-un spațiu alternativ:

Cătălin Dorian Florescu: Scrisul este un act de libertate

Cătălin Dorian Florescu a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea Premiul Anna Seghers, Swiss Book Prize, cea mai bună carte a anului în Elveția, și Premiul Josef von Eichendorff pentru întreaga activitate literară. La Salonul Internațional de Carte Bookfest 2018 autorul lansează volumul „Bărbatul care aduce fericirea”, Editura Humanitas, traducere de Mariana Bărbulescu.

#face2face: Alexandru Bulucz și Florentin Popa

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

#face2face: Raluca Nagy și Nora Bossong

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a  explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.