© dlite

#face2face: Cosmin Perța și Adrian Kasnitz

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

Scriitoare, scriitori sau scriitori și scriitoare? Cum vă raportați la discuțiile care s-au iscat în efortul de a ajunge la egalitatea de gen, în special în zona artistică?

Cosmin Perța: M-am situat și mă situez mereu de partea celui defavorizat, în acest caz a scriitoarelor. Egalitatea de gen nu este un concept abstract, este necesară, vitală și este la fel de naturală ca existența în sine. Să crezi în secolul XXI că genul poate constitui un handicap sau un atu pentru producția artistică sau intelectuală mi se pare de o tristețe și o nedreptate înfiorătoare. Era absurd și aberant în orice secol, dar azi cu atât mai mult. Pe de altă parte, nu cred în feminismul formal, menit doar să satisfacă niște statistici. Nu cred că de dragul realizării unor cote statistice și a păstrării unor aparențe trebuie renunțat la principiile valorii și relevanței. Problema nu se rezolvă așa, ci prin oferirea acelorași șanse, a acelorași posibilități de educație și formare, a aceluiași tip de atenție, de promovare și recompensare, adică prin nediscriminare la orice nivel. Însă, la final, indiferent de gen, orice artist ar trebui evaluat prin prisma celor două categorii esențiale deja pomenite: valoare și relevanță, genul netrebuind să influențeze în niciun fel statutul și receptarea unei artiste sau a unui artist, ci doar opera. Bineînțeles că este idealist, dar sper să se poată ajunge acolo.
Adrian Kasnitz: Fiecare persoană merită respect și recunoaștere – lucru care poate fi exprimat și prin limbaj. Trăim într-o perioadă în care identitățile sunt diverse. Ar trebui să încercăm să ținem cont și să ne ridicăm la înălțimea acestor schimbări. Arta e influențată mai degrabă de mediul academic-elitar și atunci uneori e mai ușor să miști ceva. În alte domenii schimbările care au și o latură socială sunt mai vizibile. De exemplu, termenul  „Krankenschwester“ (soră medicală) e folosit încă de multă lume, deși oficial se spune de ceva timp „Krankenpfleger:in“ sau „Gesundheitspfleger:in“  (asistent:ă medical:ă). Se întrepătrund întrebări legate de gen, importanța activității profesionale și recunoașterea socială. În orice caz: limbajul evoluează și are dreptul să evolueze. O inegalitate argumentată cu lozinca „asta întotdeauna s-a făcut așa” nu poate fi luată drept bună.

Putem vorbi despre discriminare pe scena literară germană / românească?

Cosmin Perța: Din păcate discriminarea există în continuare și de multe ori nu este evidentă. Discriminare de gen, discriminare rasială (să ne gândim doar cât de greu le este artistelor și artiștilor rroma să intre în circuitul canonic), dar și ageism. Facem parte dintr-o societate care nu poate sau nu vrea să se dezbare de prejudecăți. Prejudecățile simplifică existența, oferă siguranță și confort anumitor  categorii de indivizi, dar totodată ucid și calcă în picioare destine și sensibilități artistice.
Adrian Kasnitz: Și pe scena literară germană există un dezechilibru. Probabil mai puțin în generația tânără, dar cu cât generația este mai în vârstă, cu atât există mai puține femei vizibile, scriitoare care au poziții cu greutate în edituri sau instituții. Dacă le luăm pe Friederike Mayröcker sau Elke Erb ca pe cele două grand dames ale poeziei germane, ne dăm seama cât de singuratice au fost/sunt ca femei în generația lor. Bineînțeles că femeile sunt mult mai prezente astăzi – în special pe scena literară. Dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem e: pentru cât timp? Rămân doar niște „domnișoare-minune” (un termen foarte nefericit folosit pentru un val de autoare de la începutul anilor 2000) sau ajung și în poziții de conducere în edituri, instituții, jurii, fundații șamd.?

Ce însemnătate au premiile literare?

Cosmin Perța: În România nu știu dacă mai au vreo însemnătate. Poate satisfac orgoliul celui care le primește, dar cam atât. Nu au nici putere financiară, să îi permită celui care le obține să trăiască un an, doi dintr-un  premiu și să scrie o altă carte, nu reprezintă nici un reper pentru publicul român, să spui că după obținerea unui premiu vânzările unei cărți se vor tripla sau cvadripla, cum se întâmplă în alte culturi. Atunci sunt doar o recunoaștere formală a unor grupuri, fără efecte concrete în piața de carte, în viața autorului sau în canonul literar.
Adrian Kasnitz: Sunt bineînțeles importante ca susținere și câștig financiar pentru autori:oare. Dar pentru public, adesea, au mai puțină relevanță decât ne-am gândi. Doar premiile mari cum ar fi Premiul Büchner sau Premiul Nobel au un impact mai mare.

Care sunt punctele forte ale literaturii contemporane din Germania / România? Ce mecanisme există sau pot fi dezvoltate pentru a spori interesul și a îmbunătăți relațiile dintre cele două țări în plan literar?

Cosmin Perța: Literatura contemporană din România este competitivă, adaptabilă, expresivă și este suficient de diversificată. Cam astea sunt atuurile ei. Cât despre îmbunătățirea relațiilor, aceasta poate fi făcută doar prin înmulțirea traducerilor și a programelor de traducere. Sunt convins că ambele culturi ar avea de câștigat.
Adrian Kasnitz: În momentul actual, literatura contemporană se deschide în mai multe sensuri. Pe de-o parte ajung în prim-plan autori:oare (și tematicile pe care le abordează) din diferite straturi sociale și cu diverse identități (origine, sex, religie, limbă), autori:oare care au fost trecuți cu vederea sau marginalizați o bună bucată de vreme. Pe de altă parte se schimbă și ceea ce poate fi denumit drept carte care se vinde bine. Până acum erau romanele de 250-300 de pagini. Acum pot deveni bestseller și alte forme de text, romanele scurte, eseurile narative, textele hibride sau volumele de poezie. Ceea ce e foarte interesant.

Există un scriitor sau o scriitoare din România / Germania cu care ați rezonat în mod deosebit? 

Cosmin Perța: Unul dintre autorii mei preferați este Saša Stanišić. Ne leagă multe la nivel de viziune și percepție a realității înconjurătoare. Sper să ajung să beau o cafea cu el, la un moment dat.
Adrian Kasnitz: Dintre cei de limbă germană, Herta Müller și Paul Celan. Dintre cei vorbitori de limba română, îmi plac Mircea Cărtărescu și Dumitru Țepeneag. Lavinia Braniște mai e pe lista mea de lecturi.

Dvs. ați depășit granițele literaturii propriu-zise, ați migrat și către alte domenii. Ce resurse ați accesat? Care dintre volumele dvs. au avut un impact mai puternic asupra dezvoltării personale și asupra traseului literar?

Cosmin Perța: Am accesat un singur tip de resursă, nevoia de a mă exprima artistic și asta m-a purtat în zone diferite, urmărind un discurs de altfel coerent, cu miză estetică, dar și socială. Cât despre cărțile cu impact, la mine e mereu următoarea carte, pentru că aceea mă schimbă, motivează și influențează cel mai mult. Și ultima carte e mereu cea mai bună. 😊
Adrian Kasnitz: Cred că volumul de poezie Glückliche Niederlagen/Înfrângeri norocoase a fost pentru mine un pas important și anume, pentru că a înlesnit colaborarea cu alți artiști:e. A fost tradus în spaniolă și parțial în franceză. Traducerea în limba poloneză e în lucru. Pornind de la câteva texte au fost turnate videopoeme și pe baza altora au luat naștere anul trecut improvizații muzicale. Asta este ceea ce-mi place cel mai mult: Când propriul text o ia pe cont propriu pe alte drumuri, trece în alte domenii ale artei sau schimbă limba. Textele (și asta s-a văzut, bineînțeles, și în perioada pandemiei) pot să ajungă mult mai departe decât unde pot ajunge eu.

Cosmin Perța: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cosmin_Per%C8%9Ba
Adrian Kasnitz: https://de.wikipedia.org/wiki/Adrian_Kasnitz

Traducere de Manuela Klenke

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Irina Nechit: „Trecutul mă cheamă înapoi de unde am venit”

La Editura Cartea Românească a apărut volumul de poezie „Masa de sărbătoare”, de Irina Nechit. Despre acesta, Grațiela Benga scrie pe coperta a patra: „Cadența de confesiune tranșantă ori simbolic filtrată, claritatea sentinței și gravitatea brutal răsucită, viziunea întunecată, dar păstrându-și resursele de vitalitate, însoțirea tatonării/exasperării cu ludicul și intimismul, dar și cu un intermitent reflex thanatic, sunt câteva dintre particularitățile unei poezii care parcurge stările incandescente înșirate pe traseul unui zbor de săgeată, care unește consistența luminoasă cu materia întunecată, de o eruptivă fluiditate.”

Vorbim o limbă străină

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul George-Ștefan Niță, care pornește de la texte de Ernst Jandl.