© dlite

#face2face: Lavinia Braniște și Mithu Sanyal

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

Scriitoare, scriitori sau scriitori și scriitoare? Cum vă raportați la discuțiile care s-au iscat în efortul de a ajunge la egalitatea de gen, în special în zona artistică?

Mithu Sanyal: Eu folosesc cu plăcere termeni care includ ambele genuri, pentru că sesizez o diferență atunci când cineva mi se adresează mie: Dragă scriitor*oare. Pe de altă parte, nu-mi fac iluzii crezând că doar prin asta se va ajunge la egalitatea de gen. În RDG nu se folosea teminologie de acest fel, dar femeile se bucurau de egalitate mai mult decât cele din RFG. După care Germania s-a unit, iar când o femeie din est zicea: „Sunt tehnician mecatronic”, i se răspundea: „Nu ești îndeajuns de feministă”. Limbajul este într-o continuă schimbare, iar asta mi se pare, în calitate de scriitoare, foarte captivant.

Lavinia Braniște: Îmi place să vorbesc despre scriitori și scriitoare, împreună și cu precizarea că grupul include și femei. Mă bucur că există evenimente și premii dedicate exclusiv literaturii feminine, mi se par necesare, dar înțeleg și argumentele celor care spun că separarea femeilor într-o categorie aparte le face un deserviciu. Evident că e entuziasmant să fii remarcată dintre toți, nu doar dintre femei, dar mai avem multe discuții de purtat în societate, multe lucruri de revendicat și de recuperat și orice ocazie de a vorbi despre egalitatea de gen și de a le reaminti cititorilor că și literatura feminină e valoroasă e binevenită.

Putem vorbi despre discriminare pe scena literară germană / românească?

Mithu Sanyal: Se poate vorbi despre multe feluri de discriminare pe scena literară germană. Eu nu sunt doar o femeie, ci și woman of colour; mult timp am fost întâmpinată cu întrebarea dacă literatura mea e cu adevărat literatură.

Lavinia Braniște: Există în continuare festivaluri unde din doisprezece invitați, doar două sunt femei. Conferințe despre lumea în care trăim, unde aproape doar bărbați sunt invitați să aibă o părere. Deci da, se vede cu ochiul liber, nu trebuie cercetat prea mult.

 Ce însemnătate au premiile literare?

Mithu Sanyal: Premiile pentru literatură sunt în Germania (exceptând bursele, care sunt văzute ca niște premii mai mici) singura modalitate prin care scriitorii*oarele ajung să fie luați*e în seamă pe piața de carte. Restul romanelor parcă ar exista doar într-un univers paralel. Când am fost nominalizată la Premiul German pentru Carte, modul în care a fost tratat romanul meu s-a schimbat complet.

Lavinia Braniște: Sunt importante în măsura în care te aduc mai aproape de cititori. Dacă există un raft dedicat într-o librărie, de exemplu, unde timp de câteva zile cărțile nominalizate la un anume premiu sunt la vedere, mi se pare minunat.

Care sunt punctele forte ale literaturii contemporane din Germania/ România? Ce mecanisme există sau pot fi dezvoltate pentru a spori interesul și a îmbunătăți relațiile dintre cele două țări în plan literar?

Mithu Sanyal: Schimbul de experiență și solidaritatea cu alți*e scriitori*oare.

Lavinia Braniște: Cred că poezia e un punct forte, se scrie multă poezie bună în limba română. Cât privește sporirea interesului, cred că trebuie să ne citim reciproc mai mult pentru a deveni apoi și mai curioși. Primul lucru care-mi vine în minte e menținerea și sporirea granturilor de traducere literară dintr-o limbă în cealaltă.

Există un scriitor sau o scriitoare din România / Germania cu care ați rezonat în mod deosebit?

Mithu Sanyal: Din păcate, nu. Spre rușinea mea, știu prea puține lucruri despre literatura română.

Lavinia Braniște: Am văzut-o la o lectură la Institutul Goethe din București în 2016 pe Julia Wolf. Mi-a plăcut mult fragmentul citit de ea din Alles ist jetzt! și discuția de după. De atunci tot aștept ca romanele ei să fie traduse în română. O altă autoare care-mi place mult (și pe care o cunosc prin cărțile ei, câteva traduse la noi) este Juli Zeh.

Dvs. ați depășit granițele literaturii propriu-zise, ați migrat și către alte domenii. Ce resurse ați accesat? Care dintre volumele dvs. au avut un impact mai puternic asupra dezvoltării personale și asupra traseului literar?

Mithu Sanyal: Romanul meu de debut, Identitti, pentru că, până acum, e singurul roman pe care l-am scris.

Lavinia Braniște: După romanul meu Interior zero am primit câteva invitații de a scrie pentru teatru. A fost o provocare teribilă și mă bucur că am acceptat (deși cu mare teamă la început). Mi-a adus experiențe de lucru fantastice, am descoperit lucruri noi despre mine (că pot scrie la comandă, cu deadline și în echipă, de exemplu) și am rămas cu amintiri foarte plăcute din timpul procesului de lucru.

Traducere de Manuela Klenke

 

Dr. Mithu M. Sanyal, autoare, jurnalistă și om de știință (studii culturale), colaborează cu diferite posturi de radio și reviste, printre care BR, SWR, Deutschlandfunk, Bundeszentrale für Politische Bildung, DIE ZEIT, SPIEGEL ONLINE, MISSY Magazine, SPEX, Konkret, Vice, și ține o rubrică permanentă la ziarul taz. Pentru piesele și reportajele ei radiofonice i-a fost acordat premiul „Dietrich Oppenberg“ al Fundației Lesen.

În anul 2009 i-a fost publicată la editura Wagenbach cartea Vulva, o istorie culturală a organului genital feminin, reeditată în 2017. În 2013 a publicat împreună cu mai multe autoare din mișcarea #aufschrei studiul „Nu sunt sexist, dar… Sexismul trăit pe propria piele, explicat, și cum putem să-i punem capăt“ (ed. Orlanda). În 2016 i-a fost publicată la editura Edition Nautilus o istorie a dezbaterilor, având ca obiect „Violul. Aspecte ale unei infracțiuni“, pentru care a obținut premiul internațional pentru științe umaniste. În 2021 a publicat romanul Identitti, Hanser Carl GmbH Co.

Lavinia Braniște s-a născut la Brăila, în 1983, și a studiat literatură și limbi străine la Cluj și București. A scris poezie, proză și literatură pentru copii. La Polirom i-au apărut volumul de proză scurtă Escapada (2014) și romanele Interior zero (2016), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2016 și a fost tradus în germană și polonă, și Sonia ridică mâna (2019), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau” 2019, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu, ediția 2020, și Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, secțiunea Proză, și a fost tradus în limba germană de Manuela Klenke și publicat de editura mikrotext din Berlin. Romanul Mă găseşti când vrei a fost publicat în 2021 (ed. Polirom).

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

De regulă, eroii mei sunt oameni care au trăit totul

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul și traducătorul Radu Vancu:

Ioana Miron: „Vizitatorii”

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea și traducătoarea Ioana Miron, care pornește de la texte de Friedrich Dürrenmatt: