© dlite

#face2face: Livia Ștefan și Ann Cotten

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

Scriitoare, scriitori sau scriitori și scriitoare? Cum vă raportați la discuțiile care s-au iscat în efortul de a ajunge la egalitatea de gen, în special în zona artistică?

Livia Ștefan: Inițial m-au enervat, mi se părea că nu ar trebui să existe terminațiile or/oare, că pot să aleg să mă declar scriitor și poet dacă așa vreau eu și simțeam că e o obligativitate în a alege scriitoare/poetă în loc. Și acum îmi e greu să scriu poetă, când eu vreau să fiu poet, chiar dacă sună ca dracu’ poetul Livia Ștefan.

Ann Cotten: Eu sunt pentru toate felurile de a face vizibilă discriminarea invizibilă, care se manifestă și prin limbaj. Conservatorismul care se împotrivește varietății de forme e pur și simplu enervant. Folietonul nemțesc e cam pentru a-mi împacheta tampoanele folosite în el. Neinteresant!

Putem vorbi despre discriminare pe scena literară germană / românească? 

Livia Ștefan: Pe parcurs, pe măsură ce discuțiile și scandalurile s-au mai întețit, am înțeles că pentru multe autoare e important să existe un echilibru sau chiar o mai mare egalitate în prezență. Cred că cel mai mult mă interesează nu discuțiile astea, cărora nu le acord prea mult spațiu în gândurile mele, ci dacă se poate să îndreptăm totuși cel mai rușinos lucru cu care defilează cultura noastră: absența sinistră a femeilor din manualele de limba și literatura română. Ceva mai obscen nu am văzut și pentru mine e singura discriminare despre care e musai să vorbim până se rezolvă.

Ann Cotten: Asta e cu două tăișuri. Uneori dai de anumite clișee, clasificări și interpretări care pot părea pozitive, clișee de care te poți apăra cu greu, pentru că sunt folosite cu intenții bune. Să se folosească la adresa ta de om tânăr, furios, epitete precum sfidător, mucos și rebel e ca o softpornoizare, cu care scriitorii tineri de genul masculin nu sunt confruntați într-o asemenea măsură. Casele culturale și universitățile au încă, în cele mai multe cazuri, directori de sex masculin și cu o treaptă mai jos, trei, patru, cinci femei în subordine. În total sunt mai multe femei decât bărbați, dar asta lasă impresia că trei, patru, cinci femei fac cât un bărbat sau duce cu gândul la o structură de harem. Așa ceva e cu atât mai periculos cu cât subconștient e acceptat ca normalitate, de aceea e nevoie de atenție, chiar și atunci când totul pare drăguț.

Ce însemnătate au premiile literare?

Livia Ștefan: Nu știu, sincer. Dacă-s cu scandal, poate că mai află 5-10 oameni că există poezie contemporană și să se îngrozească timp de 5 minute de halul în care se scrie și pe urmă să uite, dar, în rest… Cred că întrebarea asta ar trebui pusă outsiderilor, publicului, cititorilor anonimi.

Ann Cotten: Pentru cine?

Care sunt punctele forte ale literaturii contemporane din Germania / România? Ce mecanisme există sau pot fi dezvoltate pentru a spori interesul și a îmbunătăți relațiile dintre cele două țări în plan literar? 

Livia Ștefan: Cel mai fain punct forte este că literatura din Ro e din ce în ce mai forte. Traducerile din literatura de azi, că pe-aia de ieri o știm.

Ann Cotten: Să scrii bine ajută. Să tratezi cu respect cititoarele/cititorii și colegele/colegii, chiar dacă nu înțelegi sau nu îți place ce fac, și să nu afirmi lucruri care crezi că se așteaptă din partea ta.

Există un scriitor sau o scriitoare din România / Germania cu care ați rezonat în mod deosebit?

Livia Ștefan: Da – W.G. Sebald care m-a făcut să am impresia copleșitoare că rătăcesc printr-un labirint, strivită de o nostalgie și un dor fără obiect.

Ann Cotten: Mircea Eliade…Tristan Tzara… Dana Ranga… Paul Celan, din ce în ce mai mult. Se vede, sunt ignorantă și îi cunosc doar pe cei ieșiți în lume.

Dvs. ați depășit granițele literaturii propriu-zise, ați migrat și către alte domenii. Ce resurse ați accesat? Care dintre volumele dvs. au avut un impact mai puternic asupra dezvoltării personale și asupra traseului literar?

Livia Ștefan: Am accesat cantități mari de gin și tot ce mi-a trecut prin cap ca necesar imperios și tot ce am simțit că îmi completează scrisul sau că se rupe total de scris și îmi oferă un exit de urgență. Muzică, fotografie, datul în spectacol, improvizația, uneori câteva performance-uri efemere.

Thanato Hotel.

Ann Cotten: Întotdeauna actuala.

Traducere de Manuela Klenke

Ann Cotten: https://en.wikipedia.org/wiki/Ann_Cotten

Livia Ștefan: http://www.paragraphiti.com/romanian-poetry/livia-stefan#

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

„Ora asta, ora ta, / Conversînd cu gura mea”

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu eseista, poeta și prozatoarea Simona Popescu:

Teodora Coman: „Reveria e mai puternică decât călătoria”

Recent, Teodora Coman a publicat volumul de poezie Lucy (ed. Tracus Arte). Bogdan-Alexandru Stănescu scrie pe coperta a patra: „Lucy e arheologie: povestea acestui șantier poetic începe acum mai bine de trei milioane de ani, odată cu descoperirea australopitecului femelă din Etiopia, arhetip al speciei, traversează pliurile timpului, trece prin prezentul unde compasiunea e arătată printr-un SMS taxabil, într-o țară a dezechilibrului patologic dintre emoțional și gestual, dintre conținut și titlu, apoi forează într-un viitor cu anotimpuri incerte, excedate și peisaje năpădite de șantiere de construcții. Lucy e arheologie.”

nani, nani sau hormonul marilyn monroe

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Cristina Stancu, care pornește de la texte de Ulrike Almut Sandig, Jan Wagner, Elke Erb, Daniel Falb și Uljana Wolf.