Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Nemira

Flavius Ardelean: „Ne întâlnim pe planeta asta în multe limbi diferite, dar oamenii sunt aceiași peste tot”

Flavius Ardelean a publicat în 2020 volumul de povestiri „Câteva feluri de a dispărea“, în colecția n`autor a editurii Nemira. Bianca Burța-Cernat a scris despre acest volum: „O combinație (remarcabil orchestrată) de thriller, horror și dark fantasy, pe un fundal (post)romantic sau decadent, străbătut de sugestii kafkiene ori sartriene...“
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Ce te-ar împiedica, ca autor, să-ți sacrifici personajele? După scrierea unei povestiri, cum te detașezi de atmosfera și de subiectele care ating niște zone intense?

Dacă povestea o cere, nimeni nu rămâne în picioare. Ar fi greșit să mă atașez de ceva ce nu-mi aparține. Întotdeauna am avut convingerea că poveștile au o logică internă proprie și că trăiesc prin și pentru ele, iar dacă ascult cu atenție voi afla ce vor de la mine. Nu pot clăti gustul lăsat de o poveste decât cu o nouă povestire. E drept că încerc să scriu de fiecare dată altceva decât am scris până atunci și mă tem să lucrez la proiecte cu același ton sau cu ambiții similare, așa că alternez romanele cu povestirile, cărțile pentru adulți cu cele pentru copii, în speranța că se ating suficient de puțin încât să nu se contamineze.

Simți că ai riscat mult cu acest volum? Întâlnim situații care ne țin în alertă, personaje care ne pot speria, un imaginar ieșit din comun.

Nu cântăresc un volum anume prin prisma riscului. Riscul e asumat de la bun început de când iei decizia de a scrie cărți, în special riscul ridicolului. Dar nu pun pariu cu mine pe forța de a șoca, de a speria sau de a alerta. Acest volum e perfect ancorat în întregul imaginar căruia m-am dedicat și e astfel doar o nouă cărămidă la templul operei la care trudesc.

Cum ai exersat sau cum te-ai format pentru a putea aborda acest tip de scriitură?

Poți învăța tehnici sau trucuri pentru anumite genuri literare, dar doar până la un punct – atmosfera, tonul, stilul sunt elemente pe care nu le poți dobândi din afară, ci trebuie distilate din materialele ascunse în tine. Cred foarte mult în înclinațiile naturale; am o ureche ascunsă și întoarsă spre umbrele interioare, am un ochi călit pentru macabru, scârbos și patologic și am o sensibilitate pentru absolut tot ce înseamnă sufletul omului ca punte dintre iad și rai. Astea nu cred că se pot educa, ci doar struni.

Posibilitatea de a locui sau de a te întrupa într-o altă persoană poate fi o cale de a reface un trecut cu greșeli, ca în cazul lui Nandi Elekes, când personajul principal din Cunoaște-te pe tine însuți! vrea să-și ceară scuze pentru ce i-a făcut acestuia în copilărie. Reversibilitatea e una dintre puterile scriitorilor. Și modul în care o pot folosi.

Posibil să fie așa. Încerc să nu mă gândesc prea mult de ce iau anumite decizii literare, de unde vin acele personaje și care e legătura lor cu mine. În schimb mă străduiesc să fiu cât mai fidel personajului ce se conturează și să-i dau glas, știind, desigur, la fiecare pas și pe fiecare pagină, că nu fac decât să dau glas unui aspect din mine. Am însă nevoie de această distanță și de acest misticism literar pentru a scrie cum o fac; în clipa în care intelectualizez procesul prea mult nu mai sunt interesat să scriu.

Ai spune despre volumul acesta că este de povestiri macabre?

Da, un macabru sensibil, însă. Sunt un mare iubitor de horror, dar prefer să nu pun pe copertă acest cuvânt, pentru că îi alungă pe mulți care, cred eu, pierd astfel șansa să descopere un gen minunat, bogat și viu, care nu se teme să vorbească despre acele unghere ale noastre pe care le ținem ascunse și pe care le înțelegem prea puțin.

Dacă ne uităm pe site-urile care dau steluțe și permit cititorilor să comenteze volume, despre acest volum sunt postate comentarii entuziaste și egale în intensitatea manifestărilor. Ce teritorii au rămas neexplorate? 

Foarte multe teritorii, tind să cred. Cu cât aflu mai multe despre mine și despre lumea din jur, cu atât îmi dau seama că știu puține. După zece ani de scris și publicat fără obstacole, parcug pentru prima dată un blocaj literar și cred că se întâmplă tocmai pentru că, descoperind în ultimii doi ani atât de multe despre lumea mea interioară și despre locul meu în lumea de afară, pur și simplu nu am metodele și uneltele necesare pentru a scrie despre ceva ce abia a luat naștere. Tot ce am croșetat până acum a fost cronica unui parcurs interior care acum a luat sfârșit; mă aflu la începtul unui nou drum și, din păcate, încă nu știu să scriu despre omul care încep să fiu. Deci, da, sunt convins că mai sunt multe teritorii de explorat; dacă, însă, voi avea și capacitatea să o fac, asta nu pot spune cu certitudine.

Țara în care ai vrea să ajungă în librării acest volum, în traducere, ar fi….

Oricare. Trăiesc de un an încoace o mare bucurie să urmăresc parcursul romanelor și povestirilor mele în limbile engleză, rusă și germană, așa că sunt entuziasmat pentru orice traducere are să urmeze, dacă are să se întâmple. Ne întâlnim pe planeta asta în multe limbi diferite, dar oamenii sunt aceiași peste tot și m-aș bucura ca poveștile mele să atingă cât mai multe persoane.

Iar dacă ai alege una dintre povestiri să devină un video game, pe care ai alege-o?

În Oglinzi, oglinzile.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru este poetă și jurnalistă. Fondatorul revistei online de literatură și multimedia Crevice. A realizat numeroase proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz, în toamna acestui an.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

4 poeme de Ștefania Mihalache

Scriu de nevoie, mă întrerup din orice atunci când apare un poem, mă așez într-un colț cu laptopul și îl scriu. Dacă îmi vine în cap când nu sunt la laptop, țin minte trigger-ul și îl scriu când ajung în intimitatea laptopului meu.

Jurnal de Berlin (17): Străin m-am mutat, străin mă mut din nou

“E important să vrei să te schimbi”, spune J. Lui J. îi place să fumeze și să discute ore în șir despre politică. Mie îmi place să fumez și să stau ore în șir în muzee. Sunt sigură că marea Nordului e încă albastră, chiar dacă vara asta nu am reușit să fac baie în ea.

Repetiție pentru o lume mai bună

Mihai Radu este câștigătorul Bursei de Creație DLITE – ediția 2021, în valoare de 1500 de euro; vă invităm să citiți un fragment din romanul lui în lucru.