când și cum iese sinele din poezie? prin ce categorizări și procese cognitive iese
Spinul, se întrezărește?
ce este Spinul; cum ai inventat limbajul acesta rezistent la translatare?
recunosc, am scris un eseu despre tine, domnule Celan, cu mare emoție și timiditate, căci
din poezia ta nu am prins Istoria; nici istoria ta; am încercat să cuprind biosul, dar nu am prins
decât imaginea
plasticitatea
rezonanța
aș vrea să te pot citi în tihnă, în limba ta nativă; orice act de traducere, oricât de fidel, cum ai
reușit tu să faci asta,
nu va reuși să cuprindă sensul.
cine ești? cum te-ai construit? oglinda a fost fisurată; a fost mersul vieții potrivnic ție? cum l-ai
îmblânzit?
ți-ai trăit viața to the highest degree of intensity & to the core of the fibre?
cum ți-ai construit limba? când ai pus ultima cărămidă a turnului babel în care ne-ai invitat?
rănile au supurat întruna, nu cred să fi reușit să scoți ghimpele rănii
(despre care citesc într-o carte dedicată ție)
Și ar fi atât de multe întrebări pe care să ți le pun să mă lămurești; nu cred că am reușit să te
înțeleg vreodată complet, fiindcă ești în continuă devenire în mintea mea; dar să știi că sunt mulți
oameni care au reușit sau încearcă să te înțeleagă; iar datorită lor, puțin câte puțin mă înțeleg și
pe mine înțelegându-te pe tine înțeles de ei.
dar limba ta prin ei nu e limba ta nativă, limba ta maternă; în orice caz, mă opresc aici, ca să nu mă repet
citându-te:
„Ginsterlicht, gelb, die Hänge
eitern gen Himmel, der Dorn
wirbt um die Wunde (…)” 1
1 „Matière de bretagne”, citat de Anne Carson (1999)
