© Herg Benet

Fragment din romanul fantasy „Scârba sfântului cu sfoară roșie”, de Flavius Ardelean, recent publicat în Germania

Fragment din romanul fantasy „Scârba sfântului cu sfoară roșie”, de Flavius Ardelean (Herg Benet, 2015), recent publicat în Germania de editura Homunculus Verlag, în traducerea Evei Ruth Wemme.

 

CAPITOLUL ÎNTÂI,


ÎN CARE AFLĂM DESPRE NAȘTEREA LUI TAUSH
ÎN CETATEA DUHURILOR ȘI CUM TOATE ARATĂ CĂ VA FI OM DE SEAMĂ;
DESPRE CELE TREI SEMNE DE LA NAȘTEREA SA

 

                Taush s-a născut în Gaisterștat și a intrat în Lume la ceasul acela ce apare și dispare îndată, între zi și noapte, acuma-l vezi și-l simți și-n altă clipă dus e – și numai un moment de delăsare ar fi costat-o pe mamă-sa ca să-l piardă în acea clipă, să-l scape dintre coapse și pruncul să intre în aerul din jur și istoria noastră să se încheie înainte de a începe și gata. Dar moașele, babe antice și cu înțelepciune, au știut ele cum să țină pruncul și ce să-i spună să alunge golul din jurul său. Și clipa a trecut și Taush a rămas.

                Tare bucuroși au fost mamă-sa și tată-său, căci, vezi tu, era primul și avea să rămână singurul copil al lor, și mare veselie căzu pe casa lor când aflară de la moașe că micul Taush se născuse cu o căiță, semn că va fi om de seamă, și nu doar în Gaisterștat. După ce-și blestemase orele de chin – căci tare greu a mai ieșit Taush, ca și cum lumea în care își dusese traiul de dinainte de trai era cea mai bună și asta de afară, o râpă de speriat –, văzând toate semnele bune din el și din jurul lui, îi ceru iertare în șoaptă și toată casa vărsă lacrimi pentru el, lacrimi de bucurie.

                Ce semne, întrebi? Ei, vezi tu, că încă nici nu ieșise de tot, jumătate de trup micuț era încă în miezul femeii, când s-a arătat primul semn. Strigătele mamei în dureri și urletele de îmbărbătare ale moașelor, toate amuțiră îndată ce își scoase Taush capul în Lume, iar cei ce nu fuseseră acolo, cei din străzi, din case și din târguri, toți putură mai târziu depune mărturie că toate se opriră-n Lume – nici vântul nu mai bătea, nici animalele nu mai scurmau, nici copiii nu se mai jucau, nici oamenii nu mai vorbeau, nici lighioanele nu se mai târau, nici cerurile nu se mai schimbau, nici gândurile nu se mai urneau. Se făcuse liniște în tot Gaisterștatul și-mprejur și toate rămaseră în tăcere și împietrite până ce Taush fuse smuls trupului femeii și așezat în brațele ei. Iar toți din jur, la trezire, se temură să se-ntoarcă în astă lume, că cică lumea liniștei în care-i aruncase micul Taush era cea mai dulce cu putință. Unii au ales pe veci să tacă și n-au mai scos nici un cuvânt, mișcările lor fiind puține și mici, cuprinse de nostalgia clipelor de atunci, când Taush scoase capul din pântecul femeii și decise, cu amărăciune, că e prea mult zgomot pe Lume.

_

Volum apărut la editura Herg Benet în 2015: https://www.hergbenet.ro/carte/scarba-sfantului-cu-sfoara-rosie-flavius-ardelean

Volum apărut la editura Homunculus Verlag în 2020: https://homunculus-verlag.de/produkt/flavius-ardelean-der-heilige-mit-der-roten-schnur/

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Octavian Perpelea: „cu câtă naivitate ieșise melcul din casă”

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul Octavian Perpelea, care pornește de la texte de Ingeborg Bachmann și Ernst Jandl.

Cutia neagră, de Vlad Beu (partea a II-a)

Vlad Beu a intrat în atmosfera prozei lui Bernhard Schlink, Liebesfluchten (Flights of Love), iar textul de mai jos ne va purta într-un spațiu în care Beu a pășit pe urmele personajelor lui Schlink:

Simona Goșu: „Mă atrag întâmplările care îi surprind pe părinți și copii împreună, în cele mai intime ipostaze”

Simona Goșu a debutat în 2020 cu volumul Fragil (editura Polirom). „Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Goșu nu datorează nimic tradiției literare de la noi. Subiectele ei sînt pe cît de actuale, pe atît de inedite, subsumate temei vulnerabilității fără să facă vreo concesie așteptărilor sau sensibilității cititorilor: familii monoparentale depășite de situație, maternitate nedorită sau frici neînțelese, copii lăsați la cheremul instinctelor sau al hazardului…” (Marius Chivu)

Alina Pietrăreanu: „Uneori, personajele cu cele mai bune intenții ajung să comită erori grave de empatie”

Recent, în colecția „Prima dragoste” a editurii Paralela 45, a apărut volumul Să trăiești cu o presiune constantă, de Alina Pietrăreanu. „Toată adolescența mi-am dorit să mă îndrăgostesc nebunește, dar nu am reușit, și asta m-a făcut să mă simt defectă. Am început, din disperare, să ascult muzică binaurală pentru atragerea sufletului-pereche, dar era îngrozitor de plictisitoare, la fel ca toată viața mea. În vara următoare s-a întâmplat, în sfârșit, marea dragoste, și, după doar o lună de relație, am căzut la pat cu simptome de depresie.” a scris autoarea pe coperta a patra.