lumină agățată de colțuri
ultimă forțare a după-amiezii 1
împăcarea, absența durerii, zilele suportabile, ce trec furiș, în care nici durerea,
nici plăcerea nu îndrăznesc să ridice glasul, când totul vorbește în șoaptă și se strecoară în
vârful picioarelor 2
am spus
nici aici, nici acolo
nu se știe când sau dacă
ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o păcălisem, o omorâsem și pe aceasta, încetișor,
cu primitivitatea și timiditatea artei mele de a-mi duce traiul 4
atunci aveam un acum: cerul, marea și corpul –
o casă pustie și caldă prin care
vara trecea orbită de lumină 5
(zidul vechiului așezământ cu străvechea lui culoare verde-cenușie spălată de ploi,
pătată, zidul din ale cărui crăpături și semne încrustate de intemperii puteai să-ți
imaginezi mii de fresce) 6
spre toamnă podeaua începuse
să scârțâie
ce altceva în depărtare
orașe unde se întâmpla viața: ritmuri alerte, străine de
lentoarea pământului
creștea sub podea împingea
dușumeaua și nopțile
mă trezea scormonitul ființelor de dedesubt 7
eu-ul meu din acel moment se sfărâma în cioburi […] o parte din viața mea pe care o
cultivasem cu grijă și o îndrăgisem în mod deosebit mă trăda și se despărțea de mine 8
afară se pregătea toamna pe înserat
se săpau locuri pentru
frunze și focuri și animale moarte 9
peretele întunecos de piatră mă privea indiferent, închis în sine, în întunericul înserării,
afundat adânc în visul său 10
am văzut-o pe terasă – o stare umflată
de care lumina se ținea cu ultimele puteri;
pielea plesnea pe ea
peste puțin avea să fete
burta i se mișca încontinuu
m-a privit
n-a scos un sunet 11
toate creaturile, chiar și cea mai simplă în aparență, poartă deja o vină, sunt divizate în
mii de părți 12
m-am retras
într-o cameră doar a mea13
aș vrea să spun ce-mi trezește culoarea asta care împresoară pereții […] culoarea
constantă, nocturnă – memoria pare să se scufunde în ea 14
negru și umed și rece
fără lumină nu se auzeau
am ieșit – terasa briza
vara pe ducă și starea
grasă nemișcată
peste tot cu privirea noaptea
altceva sub pământ
podeaua n-a mai scârțâit strânsă pe o margine de
pat un colac de brațe
am urmărit pâlcuri de întuneric 15
dintr-o dată, lucruri mici începuseră să-mi vorbească 16
un întuneric m-a atins într-o doară 17
era atât de schimbat din cauza tăcerii, încât abia l-am mai recunoscut 18
n-a durut doar o cameră
s-a închis aș fi redeschis
dacă aș fi știut că există
mai bine așa încolăcită
nu mă mai atingea nimic 19
cu brațele deschise stăteam pe marginea abisului și respiram mireasma din adâncuri 20
aș fi uitat că eram dar au venit ceilalți
eu lungită lângă grasă burta nu i se mai mișca
mă privea blând un miros dulceag
învelea casa pielea mea întinsă și netedă și parfumată
îmi aminteam: 21
este iulie. ce te mișcă, pe mine mă lasă indiferent. pari să aparții acelor specii care
posedă propria grație și gestica amănunțită a ferocității 22
apoi nimic – veniseră
era deja bine nu
am simțit
ne-au cărat într-o roabă
grasa și eu înghesuite
până la margine spuneau că
puii ei muriseră în burtă de mine
n-au zis au dat din cap mi-au frânt
câteva oase să încap mai bine
în locul pentru ars
frunze și animale moarte 23
am putut simți refluxul, indiferent de câte obloane au fost trase 24
ne-au acoperit de pe o zi pe alta
venise un septembrie
cald obosit lumina trecea greu
printre frunze o erupție pâlpâitoare 25
mă simțeam ca și cum aș fi traversat un pod înalt, dintr-o parte în alta a vieții mele,
știind că podul avea să se prăbușească în urma mea și că nu mă voi mai putea întoarce
vreodată înapoi 26
nu am simțit focul am recunoscut mirosul
de fum mi-am amintit
foșnetul focurilor aprinse
la malul mării până târziu
ceilalți au stat lângă
apoi s-au îndepărtat
în noaptea caldă de toamnă 27
o paloare mediteraneeană, […] noaptea mai calmă decât dimineața 28
lângă noi s-au așezat câinii –
căldura boturilor deasupra
și iarna 29
acolo zăcea tinerețea mea îngropată 30
rece dar a trecut primăvara
glasuri noi lângă o casă mică pustie – trupul
din care vara s-a scurs repede
și de data asta cu oameni animale
lumină ce respira obosit 31
zile fără dureri adevărate, fără griji adevărate, nebântuite de suferință și deznădejde
vedeam acum din nou cum vechiul zid stătea învăluit în pace, dar ceva se schimbase,
pe la mijlocul lui am zărit un portal mic și drăguț, cu un arc ogival, și m-am zăpăcit, căci
nu-mi dădeam deloc seama dacă portalul acesta existase acolo dintotdeauna sau
fusese adăugat 32
îmi aminteam scârțâitul podelei privirea grasei
știam urmarea
dar nimic n-a scrâșnit
aveau să vină ceilalți m-am închis
cu grasa în camera numai a mea
să ascultăm
mai bine tăcerea 33
1 Ligia Pârvulescu
2 Hermann Hesse
3 Ligia Pârvulescu
4 Hermann Hesse
5 Ligia Pârvulescu
6 Hermann Hesse
7 Ligia Pârvulescu
8 Hermann Hesse
9 Ligia Pârvulescu
10 Hermann Hesse
11 Ligia Pârvulescu
12 Hermann Hesse
13 Ligia Pârvulescu
14 Andra Rotaru
15 Ligia Pârvulescu
16 Erich Maria Remarque
17 Ligia Pârvulescu
18 Erich Maria Remarque
19 Ligia Pârvulescu
20 Johann Wolfgang von Goethe
21 Ligia Pârvulescu
22 Andra Rotaru
23 Ligia Pârvulescu
24 Andra Rotaru
25 Ligia Pârvulescu
26 Erich Maria Remarque
27 Ligia Pârvulescu
28 Andra Rotaru
29 Ligia Pârvulescu
30 Erich Maria Remarque
31 Ligia Pârvulescu
32 Hermann Hesse
33 Ligia Pârvulescu
