© Ioan Es. Pop

Grație literaturii, trăiesc mai multe vieți simultan și nu știu în care voi dispărea

un somn pe scaunul electric, coeditare Editura Tracus Arte și Editura Charmides, este cel mai recent volum de poezie publicat de Ioan Es. Pop. Andra Rotaru în dialog cu Ioan Es. Pop :

În multe dintre locurile din literatură, populate de suferinzi, fie că vorbim de cărțile lui Thomas Mann sau ale lui Max Blecher, există și o apă. În volumul un somn pe scaunul electric unor cititori le va rămâne în amintire Oltul.

Eșecul și nefericirea sunt atemporale și aspațiale, dar materializarea lor are nevoie întotdeauna de punerea lor în context. Am sublimat o experiență de pe Valea Oltului, din timpul unui concediu de zece zile petrecut acolo în urmă cu trei ani, în câteva poeme, însă ea a fost mai degrabă ocazia și nu neapărat cauza acelor poezii. N-aș putea explica însă motivul pentru care Oltul apare acolo ca personaj, fie el și simbolic. Totuși, pentru că l-ai invocat, acest fapt mă va face să mă gândesc mai mult la ce ar putea să însemne el.
 
„între bolnavi, moartea e mai puțin bătătoare la ochi”, scrieți într-un poem. Există un spațiu al vieții și un spațiu al morții, iar fiecare dintre acestea poate părea firesc sau mai puțin firesc atunci când trece pragul celuilalt.

Scăpăm în poezie multe lucruri pe care nu le intenționăm/conștientizăm și poate că tocmai acolo se află poezia. Dacă aș putea să lămuresc ceea ce scriu, acel fapt scris ar ucide o sumedenie dintre laturile sale la care nici măcar poetul nu are acces atunci când scrie.
 
Concediile angajaților din România seamănă mai degrabă cu internarea la sanatoriu, cu recuperarea după o lungă boală. Care a fost cea mai luminoasă experiență de concediu, angajat fiind?

Momentul când m-am întors la serviciu.
 
În volum apar perspective mohorâte legate de înaintarea în vârstă și viitorul celor trecuți de o anumită vârstă. Apar multiple întrebări anxios-anticipatorii. Care sunt cele mai frecvente, leitmotivul fiind „după șaizeci, la ce-ar mai trăi? după optzeci, la ce-ar mai trăi?”

Grație literaturii, trăiesc mai multe vieți simultan și nu știu în care voi dispărea.


 
Cum este somnul pe scaunul electric?

Acest somn este adevărata trezie. Dar vai celor care se trezesc!
 
„Marele bolnav” pare să facă parte din categoria celor care suferă cel mai mult. Pentru a fi mai atrăgător în ochii celorlalți? De unde această autotortură supurândă în mentalitatea colectivă a unor indivizi?

Deoarece „marele bolnav” este deținătorul puterii absolute, el nu-și poate imagina propria moarte ca pe un fapt definitiv, motiv pentru care cei care-i succed fac parte din nemurirea lui.
 
Ce mai rămâne viitorului dacă nici „ușorul nu mai e atât de ușor ca ieri/ și nici greul atât de greu ca mâine”?

Viitorim cu o febră teribilă. Dar, fără ea, n-am supraviețui. Fără iluzie, omul moare mai repede. Ador viața, oricât de nedreaptă ar fi ea.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Ciprian Popescu: „Personajul are foarte mare nevoie de trecut”

„Amestec de punk, rock și blues, «proezia» lui Ciprian Popescu frisonează, înspăimântă, rupe canoanele, înduioșează, provoacă și distruge.” – a scris Cornel George Popa pe coperta a patra a volumului Mile-Ex, recent apărut la Casa de editură Max Blecher. Citiți un interviu cu autorul:

#face2face: Cosmin Perța și Adrian Kasnitz

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

Poeme-melanj de Emanuela Ignățoiu-Sora

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem poeme în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Emanuela Ignățoiu-Sora, care pornește de la texte de Ingeborg Bachmann.