© Irina-Roxana Georgescu

„Harta”, de Irina-Roxana Georgescu

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Irina-Roxana Georgescu, care integrează în textul său citate din opera scriitorilor Ernst Jünger și W. G. Sebald:

Până la urmă, ploaia a curățat parbrizul mașinilor de teren
în orașul în care nu se aud glasuri – iarba a năpădit toate potecile,
sunetul înfundat al pașilor
scrijelește numele celor care au uitat să vorbească.

Și pentru ca, în această colecție de arme să rămână amintirea unui fluture de noapte, mireasma de
busuioc sau de mușcate, acolo unde tăcerea este gravată pe interiorul unui inel de carne,
bucură-te, floare a darurilor
pe toate le înregistra jurnalul
redând „nervul imaginilor și al gândurilor, prin toate fazele de calm și de accelerare, ca o oglindă
care se învârte în jurul axului ei, când cu încetineală, când repede”. 1

Plouă. Ninge. O continuă noapte-zi, în care agitația tâmpă e singura evidență.
Claxoanele au înlocuit glasurile.
Panica de a nu ști ce să spui.
Frica de a nu ști dacă ești treaz sau mort de-a binelea.
Momentul precis când privirea victimei se întâlnește cu cea a călăului.
Numai ploaia cade încet și sigur peste pietrele
pe care, la rândul lor,
au pășit de milioane de ori,
amintindu-și de
„un bătrân arbore de camfor în care ar fi încăput cincisprezece oameni, se pare, și de povestea
unei decapitări, și de strigătul cucului japonez, spuse mătușa Fini cu ochii deja pe jumătate
închiși, hotogisu, pe care se pricepea să-l imite așa de bine.” 2

Irina-Roxana Georgescu (născută în 29 august 1986) a absolvit Facultatea de Litere (specializarea română – franceză) a Universității din București în 2008 şi a urmat masteratul de Teorie literară şi literatură comparată (2010). A devenit doctor în filologie în 2016. Volumul de debut în limba română – Noţiuni elementare (Cartea Românească, 2018) – a fost nominalizat la Gala Tinerilor Scriitori (ediţia 2019) şi la Gala Premiilor Observator cultural (ediţia 2019). A debutat în limba franceză cu volumul de poezii Intervalle ouvert, apărut la editura L’Harmattan (Paris, 2017).

1 Ernst Jünger, Heliopolis. Retrospectiva unui oraș, traducere de Ingrid-Irene Macarie, București, Editura Rosmarin, 1998, p. 247.
2 W. G. Sebald, Emigranții. Patru povestiri lungi, traducere din limba germană de Alexandru Al. Șahighian, București, Editura Art, 2019, p. 92.>

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Mina Decu: „Vizita călăului la justiția aflată în pană” (poem)

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitata de astăzi este Mina Decu:

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”