Festivalul queer de literatură Contrar Așteptărilor

Ileana Negrea și Vlad Viski despre Festivalul Queer de Literatură „Contrar Așteptărilor” (23-25 Martie)

Ileana, ești co-curatoare a Festivalului de Literatură Queer din partea Asociației MozaiQ LGBT, iar literatura queer a luat naștere pe un teren mai curând arid în România, cum este literatura queer autohtonă și de ce nu se prea vorbește de ea? Cum s-a dezvoltat în ultimii ani?

Ileana Negrea: Literatura queer înfățișează lumea privită prin lentila queerness-ului, este o critică adusă structurilor heteronormative și o rescriere/desființare a ierarhiilor și a sistemelor care ne discriminează, ostracizează, reduc la binaritatea masculin-feminin, bărbat-femeie, heterosexual-homosexual. Literatura queer este una a fluidității, a schimbării. Și, cel mai important, ea este un instrument de autoreprezentare – prin cuvântul scris redăm și imaginăm lumi în care suntem personaje centrale, în care temele care ne privesc sunt puse în lumină. Literatura queer locală este cumva la începuturi, ca vizibilitate. Pentru că am fost ignorate, ignorați, ignoratx atâta vreme, a lipsit și această formă de reprezentare. Ieșirea din invizibilitate a fost marcată și în scris și, mai ales, prin scris. Persoanele care au ales să scrie s-au hrănit, întrucâtva, din schimbările sociale. Iar scrisul, publicarea acestor texte, a contribuit la aceste schimbări, crescând vizibilitatea comunității din care facem parte, repoziționând oglinda în care nu ne mai vedem singure, singuri. Dezînsingurarea cred că este cel mai puternic atribut și atu al acestei literaturi. Literatura queer autohtonă este diversă: avem literatură LGBT+ și literatură queer. Prima nu contestă neapărat regulile sociale, își dorește includere, apartenență. Cea de-a doua rescrie complet regulile jocului, e intersecțională, chestionează și oferă noi răspunsuri. Ambele sunt deopotrivă valoroase în acest moment al evoluției societății noastre, prin simplul proces de autoreprezentare despre care povesteam mai sus.

Peisajul literar rămâne unul conservator

În ultimii ani, tot mai multe edituri s-au poziționat în zona aceasta queer sau măcar au început să publice autori și autoare LGBT+. Se observă o deschidere, însă peisajul literar rămâne unul conservator. De fapt, cu cât se lărgește sfera literaturii, cu atât valul de conservatorism care reacționează la acest lucru e mai puternic. Asta însă nu ne (mai) împiedică să scriem, să contestăm esteticul, să aducem ideologia în poemele și proza noastră, să ne facem auzite vocile cenzurate și trecute cu vederea atâta vreme. Nu se prea vorbește despre literatura queer pentru că e ba considerată o modă (identitățile noastre nefiind însă ceva trecător, care se poartă un sezon și se aruncă apoi în spatele dulapului), ba un teribilism (a fi noi însene și înșine nu e un act de bravadă, menit să șocheze, ci o reapropriere a propriei narațiuni), ba un lucru lipsit de valoare (valoarea acestei literaturi stă în chiar statutul ei de mărturie, nemaipomenind experimentul stilistic al unora, valoarea socială a acestei mărturii șamd).

Festivalul este acum la prima ediție, așa că, în ceea ce privește programul evenimentului, ce i-ai recomanda cuiva care nu este familiarizat cu literatura queer? 

Ileana Negrea: Festivalul CONTRAR AȘTEPTĂRILOR, deși la prima ediție, reunește peste 50 de nume. Aș recomanda ziua de nonficțiune și traducere (25 martie) celor care vor să aibă o imagine de ansamblu a literaturii queer în lume și la noi, a experienței queer neficționalizate.  Aș recomanda ziua de poezie (26 martie), cu lectura Cenaclului X (cenaclu queer ce însumează aprox. 60 de persoane), cu lecturile poetelor, poeților și poetxlor publicatx deja, cu lecturile celor care urmează să publice, ale celor care citesc deja poezie contemporană. Iar ziua de proză (27 martie) aș recomanda-o celor care iubesc poveștile bine scrise, fie realiste, fie speculative, fie pentru copii.  Sunt voci diferite, lumi diferite. Cred că va fi ceva pentru orice iubitoare, iubitor de literatură. Îmi doresc să ne adresăm unui public cât mai divers, dispus să ne cunoască, cu răbdare și curiozitate. Însă îmi doresc să vină și cât mai multe alte persoane queer, care au nevoie de aceste texte, chit că nu știu acest lucru încă.

Ce îmi poți spune despre rezonanța producției culturale queer (în general) în peisajul românesc?

Ileana Negrea: Rezonanța nu este una a producției culturale ca întreg, din păcate. Deocamdată avem doar câteva voci care au reușit să spargă nișa (și sincer, nici nu știu dacă e un lucru ok acesta, eu mai degrabă aș repoziționa-o și cultiva-o pentru că ea reprezintă un centru de autoîmputernicire și autenticitate), individual, în literatură, teatru, muzică, arte plastice. Dar, încetul cu încetul, prin proiecte colective precum Cenaclul X sau Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer [?] conturăm o scenă queer ca atare. Cred că rezonanța va fi la maximum abia atunci când numărul colaborărilor va crește, când vom face acțiuni artistice comune, ca acest festival de literatură queer la care vă aștept, CONTRAR AȘTEPTĂRILOR.

Vlad Viski: Demersul nostru la Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer [?] arată că există suficientă producție culturală queer în acești douăzeci de ani pentru a pune bazele unui muzeu contemporan. Constant ne-am pus întrebări cu privire la definiția unui muzeu (queer), atât din punctul de vedere al unei colecții, al unui spațiu fizic (suntem nomazi momentan), dar și al cercetării și arhivării. Cumva acestea sunt coordonatele între care ne-am mișcat și putem spune cu încredere că da, iată, avem zeci de artiști și artiste care s-au exprimat în toți acești ani și care au lucrări absolut superbe care au zguduit status quo-ul și au generat schimbare, conversații, revolte. În zona artelor vizuale, Dragoș Olea a reușit să curatorieze șase expoziții în București, Cluj și Timișoara, ceea ce arată că arta vizuală queer a fost puternic queer, pe arte performative, Ioana Gonțea a programat șapte spectacole cu tematică queer, iar regizorul Bogdan Georgescu a produs spectacolul „Trepidații/ Antigen/ Ora perfectă” special pentru Triumf Amiria, cu accent pe auto-reprezentarea persoanelor transgender și non-binare.

Anii 2000: frondă, anti-naționalism, sexualitate, joc.

Literatura queer a avut etape și etape în acești douăzeci de ani, cu o primă coagulare mai serioasă în zona douămiistă, care oricum venea cu frondă, anti-naționalism, sexualitate, joc, ceea ce a permis apariția unui Adrian Schiop, dar și poemele Dianei Geacăr din volumul din 2005, „Bună, eu sunt Diana și sunt colega ta de cameră” sau romanul Claudiei Golea din același an, „Tokyo by night”. Aș mai aminti și decada anilor 2010, în care literatura queer s-a concentrat pe zona mai comercială, în jurul editurii Herg Benet, cu un Adrian Teleșpan și al său „Cimitirul”, Cristina Nemerovschi cu „Păpușile”. În ultimii ani, vedem că apar zeci de scritori și scriitoare care publică, care scriu constant, care exprimă diverse fațete, practic o explozie de feluri de a scrie, tematici abordate, identități. Trăim acum probabil cea mai prolifică epocă pentru literatura queer, lucru care se vede și în selecția festivalului de literatură queer CONTRAR AȘTEPTĂRILOR.

Festivalul este parte a proiectului Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer [?]. Cum a apărut ideea unui muzeu al culturii Queer?

Vlad Viski: Demersul nostru cultural și-a propus să sărbătorească 20 de ani de la abrogarea infamului Articol 200 din Codul Penal, care trimitea persoane queer la pușcărie pentru păcatul de a fi queer. După 2001, oamenii au putut să se exprime liber, iar de aici o producție culturală tot mai bogată. Ne-am axat pe trei direcții, literatură, arte vizuale (curator Dragoș Olea) și arte performative (curatoare Ioana Gonțea), cu scopul de a prezenta arta ultimelor două decenii. De-a lungul ultimului an, am organizat ateliere de scriere creativă, ateliere de traducere queer, șase expoziții complexe și profunde, un festival de teatru queer, tururi ghidate, dezbateri cu artiști din România și de peste tot din lume, ateliere de spoken word, concerte. Am avut-o invitată și pe filosoafa Judith Butler care ne-a vorbit despre mișcările antigen, despre rezistență, despre transformarea lumii și a identităților noastre. Am avut sprijinul Goethe-Institut în mai multe ocazii în organizarea acestor evenimente. Ne dorim să continuăm să promovăm arta queer în toate formele ei.

Comunitatea queer a luat parte la protestele de solidaritate cu Ucraina, cum decurce comunicarea internațională în aceste momente în interiorul comunității, aveți contact cu artiști din Ucraina?

Vlad Viski: Noi la MozaiQ oferim deja o serie de servicii persoanelor refugiate din Ucraina, cazare, transport, consiliere legală și nu numai, deci ne-am pregătit și am ajutat deja o serie de artiști veniți din Ucraina, din păcate nu pe toți care au apelat la noi. Sunt artiști queer care încearcă să scape și din Rusia, de exemplu. Cumva ni se arată în aceste vremuri tragice că arta nu poate exista într-un mediu septic, independent de ce se întâmplă în societate.

Ileana Negrea. Poetă feministă, mad și queer, activistă. Scrie de la intersecții, despre ele. Crede în scrisul ca terapie, dar și ca manifest politic. A publicat în diverse reviste, a scris o povestire pentru antologia speculativă queer feministă „Lumile noastre posibile”, Hecate, 2021 și a debutat cu volumul de poezie „Jumătate din viața mea de acum”, frACTalia, 2021. Nominalizată la Premiile Sofia Nădejde, Debut Poezie, 2021 și laureată a Concursului Național de Poezie Mihai Eminescu Opus Primum, 2022. A inițiat Cenaclul X, împreună cu care a scos antologia „Adăposturi”, frACTalia, 2021.

 

Vlad Levente Viski este activist feminist LGBT și doctorand în științe politice la Universitatea București. A urmat studiile de masterat la Central European University, cu o diplomă în științe politice. Anterior a absolvit California State University, Los Angeles, tot în științe politice. A mai urmat cursuri la Tel Aviv University și Hong Kong University. A publicat articole în „Them”, „The Advocate”, „Vice”, „Adevărul”, „Critic Atac”, „Decât o Revistă”. În 2019, a lucrat la expoziția „OBIECT. Călător prin istorii publice și personale” la Muzeul Național de Artă Contemporană, iar în februarie 2017 a lucrat la expoziția „SAVAGED pINK. Istoria presei gay din anii 90” la ODD. În anul 2018, a coordonat numărul 10 al revistei „ANAlize Journal of Gender and Feminist Studies”, „LGBT Rights in Central and Eastern Europe: Theoretical Disputes, Community Building Strategies.” În perioada 2015-2018 a fost președinte al Asociației MozaiQ. În prezent este curator al secțiunii de literatură la Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer [?].

 

 

Biblioteca Goethe Institut Bucuresti
Biblioteca Goethe Institut Bucuresti
Biblioteca este deschisă publicului larg, iar utilizarea cărților sau a altor medii în bibliotecă este gratuită >> Catalog online (OPAC) >> Onleihe – biblioteca digitală a Goethe-Institut >> Ludoteca >> Biblioteca obiectelor

Citește mai mult:

Sorin Ghergut

Poezii noi de Sorin Gherguț

Sorin Gherguț a publicat volumele de versuri „Trei” (Editura Vellant, București, 2016), „Orice. uverturi și reziduuri” (Editura Pandora M – Grupul editorial Trei, București, 2011) și „Time Out” (Editura Timpul, Iași, 1998). Este coautor al volumelor colective „Tablou de familie” (Editura Leka-Brancuş, București, 1995, împreună cu Svetlana Cârstean, Mihai Ignat, Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu și T.O. Bobe), „Marfă” (Editura Salut, 1996) și „Marfă reîncărcată” (Editura Brumar, 2011, ambele alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Dan Pleșa și B.O. Popescu). Este prezent, de asemenea, în volumele „De ce pisicile n-au coadă. Antologie de limericks” (Editura Art, 2017), „Generația de aur” (Editura Fractalia, 2020) și „Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului” (Fractalia, 2021).

 Privirea celuilalt – România prin ochii autorilor emigrați în Germania

Ce se întâmplă cu copiii care se mută împreună cu părinții lor într-o altă țară, o altă cultură, o altă limbă? Se trezesc deodată împărțindu-și existența între două limbi, două culturi , două identități. Cuvinte precum patrie sau străinătate devin neclare, iar în scrierile lor persistă întrebarea despre cum ar fi arătat viața pe care au lăsat-o în urmă.